CSJ. Decizia nr. 3414/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3414/2003
Dosar nr. 1509/2002
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra contestaţiilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3384/2002, pronunţată, la 17 mai 2002, în dosarul nr. 5759/2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O.V., în contradictoriu cu statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi B.R.D. SA, împotriva deciziei nr. 201, pronunţată la 10 aprilie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva deciziei pronunţată de Instanţa Supremă, la 17 mai 2002, reclamantul O.V. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că, în ziua judecării recursului său, procedura de citare a A.P.A.P.S., intimata în cauză, nu a fost îndeplinită, potrivit prevederilor art. 100 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 88 alin. (1), pct. 4 şi alin. (2) C. proc. civ., art. 105 teza ultimă C. proc. civ. şi art. 108 alin. (1) C. proc. civ.
La 10 octombrie 2002, contestatorul recurent O.V. formulează o nouă contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza 1 C. proc. civ, împotriva aceleiaşi decizii, nr. 3384 din 2002.
În motivarea acestei contestaţii, petentul susţine că a formulat două sesizări de neconstituţionalitate, una privind Legea nr. 146/1997, iar cea de a doua, privind Legea nr. 10/2001, iar instanţa de recurs, în motivarea deciziei atacate, nu a examinat decât excepţia privind neconstituţionalitatea Legii nr. 146/1997, nu şi cea a prevederilor din Legea nr. 10/2001, invocate de el, Curtea reţinând greşit că sesizările sale privesc coliziunea dintre art. 47 alin. (1) tezele 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001, cu art. 47 din Constituţie, nu cu art. 11, 20 şi 21 din Constituţie, aşa cum a invocat petiţionarul.
Aceasta constituie o greşeală materială, care a condus la respingerea greşită a recursului său.
Prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 2326/2002, la data de 5 februarie 2003, s-a dispus conexarea dosarului nr. 2326/2002 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, la dosarul nr. 1509/2002, cu termen de judecată la 14 mai 2003.
A fost ataşat dosarul nr. 5759/2001, în care a fost pronunţată Decizia atacată, şi, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport cu motivele invocate în contestaţiile în anulare conexate, se constată următoarele:
Cu privire la contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:
Potrivit textului de lege invocat de contestator, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua în care s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită, potrivit cu cerinţele legii.
Din modul de redactare a textului art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., rezultă că numai partea faţă de care procedura de citare nu a fost îndeplinită legal are posibilitatea formulării contestaţiei în anulare.
Rezultă deci, că nulitatea invocată în speţă de contestator, nu este de ordine publică, ci relativă şi poate fi invocată numai de partea interesată, care putea fi prejudiciată în acest mod, nu de oricare dintre părţile din proces.
Nici motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
Instanţa de recurs a reţinut corect că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel încât cererea nu poate fi calificată pe prevederile acestei legi şi nu se referă la restituirea unor bunuri imobile, astfel cum sunt ele definite de art. 6 din acea lege.
Rezultă deci, că soluţia pronunţată de instanţă nu a depins de constituţionalitatea textelor de lege invocate de contestator, texte care nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, reclamantul întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 119/1948 şi art. 6 din Convenţia Drepturilor Omului şi nu este rezultatul unei erori materiale, pentru a fi aplicabile prevederile art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţiile în anulare formulate de contestatorul O.V., împotriva deciziei nr. 3384 din 17 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3413/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3415/2003. Comercial → |
|---|
