CSJ. Decizia nr. 343/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 343/2003
Dosar nr. 7307/2001
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, a chemat în judecată pe pârâta S.C. C.D. S.A. şi a solicitat obligarea la plata daunelor moratorii, pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate către F.P.S., pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 159 din 14 martie 2001, a respins acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, că stabilirea unui termen de plată a dividendelor aprobate de A.G.A. este unilateral şi abuziv, iar plata de către pârâtă a dividendelor, fără a fi pusă în întârziere exclude răspunderea acesteia.
Curtea de Apel Galaţi, sesizată cu apelul declarat împotriva sentinţei susmenţionate, prin Decizia civilă nr. 391/A din 9 mai 2001, a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Instanţa de apel a considerat că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 nu prevăd decât dreptul acţionarilor de a primi dividende şi cuantumul lor, iar A.G.A. din 30 martie 1998 a stabilit plata dividendelor, când societatea comercială va avea disponibilităţi financiare.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Evocând nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate, recurenta susţine că scopul societăţilor comerciale este realizarea de beneficii, iar obligaţia de a distribui dividende îşi are izvorul în contractul de societate, plata cu întârziere angajând răspunderea potrivit art. 43 C. com.
Pe de altă parte, recurenta mai susţine că, potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990, cuantumul şi distribuţia dividendelor se stabilesc de A.G.A. odată cu aprobarea bilanţului contabil.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 31/1990 prevăd ca dată a scadenţei plăţii dividendelor, data aprobării bilanţului contabil. Odată stabilite dividendele, acestea capătă caracterele unor drepturi de creanţă ale acţionarilor faţă de societate, cu consecinţa obligativităţii acesteia din urmă de a le plăti.
Termenul generic de care se prevalează pârâta, "până când societatea va avea disponibilităţi financiare", nu poate avea consecinţe juridice. La data la care au fost stabilite, prin aprobarea bilanţului contabil, disponibilităţile financiare la capitolul beneficii, existau. Ele au fost aprobate de A.G.A. în urma întocmirii balanţei de venituri şi cheltuieli şi a calculelor eficienţei economice a întreprinderii. De aceea, creanţa a devenit scadentă la data aprobării bilanţului contabil, iar incidenţa dispoziţiilor art. 43 C. com. este efectivă – datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Cu privire la cuantumul dobânzilor solicitate, printr-o normă imperativă, OUG nr. 9/2000, legiuitorul a stabilit dobânzile legale ca fiind acelea practicate de B.N.R., situaţie faţă de care stabilirea de către instituţii bugetare, a altor valori decât cele expres menţionate, este nepermisă şi nu poate fi luată în calcul.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei 391/A din 9 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi, admiţând apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 159 din 14 martie 2001, va admite acţiunea şi va obliga pe pârâtă la 50.325.700 lei daune moratorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 391 din 9 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată, admite apelul aceleiaşi părţi, împotriva sentinţei nr. 159 din 14 martie 2001 a Tribunalului Brăila, pe care o schimbă în tot şi, pe fond, admite în parte acţiunea şi obligă pârâta la plata sumei de 50.325.700 lei daune moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3431/2003. Comercial → |
|---|
