CSJ. Decizia nr. 3437/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3437/2003
Dosar nr. 580/2003
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 februarie 2001 şi precizată la 4 mai 2001, reclamanta SC O.F. SA Fibiş a chemat în judecată pârâtele Compania Naţională Apele Române SA - Direcţia Apelor Banat, Timişoara şi Asociaţia P. Banatul, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a licitaţiei din 22 februarie 2001, prin care s-a licitat în favoarea pârâtei 2, folosirea luciului de apă de la acumularea Murani, comuna Pischia, cât şi a contractului încheiat.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că nu au fost respectate în totalitate regulile stabilite prin instrucţiunile pentru ofertanţi întocmite de Compania Naţională Apele Române SA - Direcţia Apelor Banat, respectiv, nu au fost cel puţin doi licitatori; lipsa unei garanţii financiare reale, nedepunerea copiei de pe bilanţul contabil pe ultimul an vizat de D.G.F.P.C.F.I. Timiş şi faptul că nu are autorizaţia de exercitare a dreptului de pescuit, autorizaţie care se eliberează de Ministerul Agriculturii şi în lipsa căreia pârâta nu poate desfăşura activitatea de pescuit.
De asemenea, se susţine că pârâta nu a făcut dovada că are personal de pază nedepunând copii de pe contractele de muncă a acestuia, iar pe de altă parte, consideră că licitaţia trebuia organizată de Compania Naţională şi nu Direcţia Apelor Banat.
Având în vedere apărările pârâtelor şi probelor administrate în cauză, Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1901 din 14 noiembrie 2001, a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că licitaţia s-a desfăşurat cu respectarea întocmai a Instrucţiunilor emise în acest scop, pârâta 2, în calitate de ofertant, depunând înscrisurile necesare.
Astfel, se arată că dosarul cuprinde: garanţia de bună execuţie, garanţie de participaţie la licitaţie în cuantumul stabilit, bilanţul contabil vizat de D.G.F.P.S. Timiş, care nu a avut un termen fixat pentru depunere, certificatul de disponibil în cont a Băncii Comerciale Române şi certificatul de bonitate simplă, declaraţia notarială a preşedintelui asociaţiei care atestă că asociaţia are 38 paznici şi tabelul nominal al acestora.
De asemenea, instanţa de fond a arătat că a fost respectată şi cerinţa privind autorizaţia de pescuit, făcându-se dovada demersurilor făcute, conform instrucţiunilor, iar în lipsa reprezentantului Direcţiei pentru Agricultură nu poate fi imputată pârâtei, comisia desfăşurându-şi activitatea în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi.
S-au respectat dispoziţiile cap. VIII pct. 6 din Instrucţiunile emise procedându-se la negocierea directă, întrucât nu s-a înscris doi licitatori şi s-a înlăturat susţinerea reclamantei, referitoare la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, motivat de faptul că această autoritate nu a fost constituită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, care a invocat nerespectarea mai multor prevederi din instrucţiunile elaborate de Compania Naţională Apele Române, referitoare la desfăşurarea licitaţiei, şi anume, lipsa celui de al doilea licitator, lipsa unei garanţii financiare, nedepunerea bilanţului contabil, lipsa autorizaţiei de pescuit şi lipsa personalului de pază.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 285 din 20 martie 2002, a admis recursul, a modificat în parte sentinţa criticată şi a admis acţiunea precizată a reclamantei şi a dispus anularea licitaţiei din 23 februarie 2001 pentru folosirea luciului de apă de la acumularea Murani şi controlul nr. 2973 din 14 martie 2001.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a precizat că, în adevăr, nu s-au respectat condiţiile impuse de instrucţiuni privind autorizaţia de pescuit, nici bilanţul contabil şi nici copii ale contractelor de muncă a personalului de pază.
S-a reţinut că reclamanta a depus înscrisuri noi în recurs, respectiv, contractul de preemţiune nr. 4 din 30 octombrie 2001, prin care Agenţia Domeniilor Statului a concesionat terenul în suprafaţă de 110,51 ha, incluzând şi luciul de apă Murani, concesiune făcută în baza Legii nr. 268/2001, cât şi autorizaţiile de pescuit din 16 noiembrie 2001 şi din 15 februarie 2002 eliberate de M.A.A.P.
Urmare a memoriului Asociaţiei P. Banatul Timişoara, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara, apreciind că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind şi vădit netemeinică.
Se susţine că instanţa de recurs nu a dat o interpretare legală art. VI pct. 3 lit. b) din Instrucţiuni, care prevede că participantul are obligaţia să depună autorizaţia de exercitare a dreptului de pescuit sau adresa de înaintare pentru solicitare, în speţă, pârâta făcând dovada demersurilor făcute şi chiar obţinerii acesteia.
Faptul că, ulterior, autorizaţia de pescuit nr. 56 din mai 2001 a fost anulată, nu poate fi imputată pârâtei, ci are la bază considerente ce ţin de aplicarea în timp a dispoziţiilor legale în materie.
S-a reţinut şi faptul că celelalte motive de nulitate a licitaţiei, reţinute de instanţa de recurs, sunt neîntemeiate, întrucât probele dosarului relevă faptul că a fost depusă întreaga documentaţie necesară pentru înscrierea şi participarea la licitaţie.
S-a pus în discuţie şi legitimitatea procesuală activă a reclamantei care nu a participat la licitaţie şi, pe cale de consecinţă, nu putea invoca un drept propriu, cu privire la posesia sau exploatarea amenajării piscicole Murani, cât şi faptul că nu a respectat procedura prealabilă de soluţionare a contestaţiilor.
Recursul în anulare este fondat.
În adevăr, probele dosarului relevă faptul că instanţa de recurs, prin hotărârea dată, a încălcat legea prin aceasta determinând o soluţionare greşită a cauzei, fiind vădit netemeinică.
Astfel, nu s-a luat în consideraţie dispoziţiile imperative ale reglementărilor în materie, respectiv, Instrucţiunile emise de Compania Naţională Apele Române, şi faptul că pârâta Asociaţia P. Banatul Timişoara a respectat întocmai cerinţele impuse.
Reclamanta, însă, nu a parcurs fazele premergătoare formulării acţiunii în instanţă, respectiv, depunerea contestaţiei în termen de 3 zile lucrătoare de la data desfăşurării licitaţiei contestate, urmând a fi soluţionată de o comisie numită prin decizie a directorului general al organizatorului licitaţiei.
Contractul de concesiune nr. 4 din 30 octombrie 2001, încheiat între reclamantă şi Agenţia Domeniilor Statului, depus în recurs, nu este relevant în aprecierea legalităţii licitaţiei şi a contratului încheiat, fiind o împrejurare ulterioară, care nu poate influenţa situaţia existentă la data licitaţiei.
În ce priveşte documentaţia necesară pentru participanţii la licitaţie, instanţa de recurs nu a ţinut cont că pârâta, în calitate de ofertantă, a depus înscrisurile necesare, potrivit instrucţiunilor emise, dosarul de licitaţie cuprinzând întocmai: garanţia de bună execuţie, în sumă de 130.140.000 lei (dosar fond) garanţia de participare la licitaţie, bilanţul contabil înregistrat la D.G.F.P.S. Timiş, scrisoarea de bonitate bancară, certificatul de disponibil în cont, precum şi dovada existenţei paznicilor, declaraţia notarială făcând dovada deplină în acest sens.
Cu privire la autorizaţia de exercitare a dreptului de pescuit, probele dosarului, ignorate de instanţa de recurs, relevă faptul că s-au respectat Instrucţiunile emise, participantul depunând adresa de înaintare pentru solicitarea acesteia.
Faptul că pârâta avea obligaţia să depună autorizaţia după licitaţie, şi nu anterior, rezultă şi din cuprinsul contractului nr. 2973 din 14 martie 2001, care, în art. 18, prevede că beneficiarul are obligaţia de a obţine autorizaţia privind exercitarea dreptului de pescuit în termen de 30 de zile de la semnarea contractului".
De altfel, pârâta a obţinut autorizaţia de pescuit nr. 56 din 8 mai 2000, în care se face referire la contractul încheiat, iar anularea ulterioară a acestei autorizaţii nu-i poate fi imputată acesteia, ci considerentelor ce ţin de aplicarea în timp a dispoziţiilor legale în materie.
În condiţiile în care pârâta a făcut dovada că a solicitat eliberarea autorizaţiei de pescuit, neavând nici o culpă în ce priveşte întârzierea în eliberarea ei, eronat s-a reţinut acest aspect ca motiv de nulitate a licitaţiei.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 285 din 20 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.F. SA Fibiş, ca nefondat, împotriva sentinţei nr. 1901 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiş, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3432/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3438/2003. Comercial → |
|---|
