CSJ. Decizia nr. 3438/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3438/2003
Dosar nr. 9220/2000
Şedinţa publică din 11 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2661 din 26 aprilie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A.C. SA cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta, Primăria municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, a intervenit contractul de asociere nr. 11 din 23 octombrie 1995, având ca obiect repararea, modernizarea şi exploatarea spaţiului construit cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, din Bucureşti. Temeiul de drept al acţiunii indicat de reclamantă este art. 111 C. proc. civ., care prevede că partea care are interes, poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unei drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Astfel, este inadmisibilă acţiunea formulată, putându-se contesta modul de calcul al penalităţilor, în condiţiile contractului, cererea pentru constatarea existenţei unei situaţii de fapt, ce rezultă din contract, neputând fi primită în baza dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 2906 din 17 octombrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC A.C. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2661 din 26 aprilie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în contradictoriu cu intimata, Primăria municipiului Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că reclamanta a solicitat instanţei de fond ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate existenţa sau inexistenţa dreptului său, fără ca instanţa să condamne la executarea unei prestaţiuni.
În speţă, nu s-a cerut să se constate existenţa unui drept, ci a unei stări de fapt, respectiv, a plafonului real al unei datorii. Din perspectiva existenţei unui interes născut şi actual, reclamantul trebuia să justifice încălcarea unui drept al său de către cel pe care l-a chemat în judecată, tocmai pentru a fi obligat să-i respecte dreptul său, să-l despăgubească pentru paguba suferită. Astfel, intimata-apelantă nu a dovedit nici interesul cererii sale şi nici dreptul ce urma a fi valorificat pe calea prezentei acţiuni.
Împotriva deciziei civile nr. 2906 din 17 octombrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a declarat recurs SC A.C. SA Bucureşti, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele greşitei aprecieri că cererea reclamantei nu poate fi soluţionată pe calea acţiunii în constatare, ci numai pe calea unei acţiuni în realizare, precum şi a lipsei de interes, fiind invocat, ca temei de drept, art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, precum şi dispoziţiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.
Este evident că reclamanta, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin motivele de apel şi recurs, a solicitat, în esenţă, stabilirea modului de calcul a cotei de aport şi a penalităţilor, în conformitate cu clauzele contractului de asociere nr. 11 din 23 octombrie 1995, încheiat între părţi, având ca obiect repararea, modernizarea şi exploatarea spaţiului constituit, în suprafaţă de 924,60 mp, situat în Bucureşti, sector 1. În acest context, criticându-se metodologia de calcul, în raport cu verificările debitului, s-a considerat că totalul cotei de aport la contract este de 34.113,98 dolari S.U.A. şi nu de 57.687 dolari S.U.A., cum se pretinde de pârâtă, iar în ceea ce priveşte penalităţile, debitul acestora este de 33.906,06 dolari S.U.A. şi nu de 282.598,17 dolari S.U.A., cum a precizat aceiaşi pârâtă (dosarul nr. 2923/2000 al Tribunalul Bucureşti, secţia comercială).
Justificat, referitor la aspectele invocate anterior, s-a dat eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., care, imperativ, reglementează că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC A.C. SA Bucureşti, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 2906 din 17 octombrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 2906 din 17 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3437/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3440/2003. Comercial → |
|---|
