CSJ. Decizia nr. 3579/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3579/2003
Dosar nr. 8475/2001
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piteşti la 25 iulie 1995, reclamanţii R.A. şi R.V., au chemat în judecată pârâtele SC D.S. SA Piteşti şi SC A.O. SA Craiova, solicitând obligarea acestora la contravaloarea lipsei de folosinţă a unui autoturism O.C., achiziţionat la 2 noiembrie 1988, până în anul 1995, autoturismul fiind livrat cu defecţiuni de fabricaţie la cutia de viteze, iar pârâtele au refuzat înlocuirea mecanismului în termenul de garanţie.
Prin sentinţa civilă nr. 10081, pronunţată la 14 decembrie 1999, în dosarul nr. 8875/1995, Judecătoria Piteşti, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta SC A.O. SA Craiova să plătească reclamanţilor 63.000.000 lei, reprezentând lipsa de folosinţă a autoturismului pe perioada martie 1992 – martie 1995, a constatat prescrise pretenţiile pentru perioada 1988 – martie 1992, obligând ambele pârâte la cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta SC A.O. SA Craiova a fost admis de Tribunalul Argeş, care, prin Decizia civilă nr. 2178 din 15 septembrie 1999, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, secţiei comerciale a Tribunalului Argeş.
Soluţionând în primă instanţă cauza, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că pârâta SC A.O. SA Craiova a vândut reclamaţilor un autoturism O., având obligaţia să predea bunul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător, potrivit prevederilor art. 1313 şi 1352 C. civ., precum şi art. 70 C. com.
Pârâta, vânzător, fiind obligată prin hotărâre judecătorească să schimbe cutia de viteze defectă a autoturismului vândut, nu a îndeplinit această obligaţie şi a produs cumpărătorului un prejudiciu prin nefolosirea autoturismului.
În aceste împrejurări, prin sentinţa civilă nr. 1055/C, pronunţată la 4 decembrie 2000, Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâta SC A.C. SA să plătească reclamanţilor 131.211.256 lei despăgubiri şi 25.893.173 lei cheltuieli de judecată.
Acţiunea faţă de pârâta SC D.S. SA Piteşti a fost respinsă, cu motivarea că între aceasta şi reclamanţi, nu există raporturi contractuale.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de reclamanţii R.A. şi R.V. şi de pârâta SC A.O SA Craiova au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 394/AC, pronunţată la 18 iunie 2001, în dosarul nr. 2034/2001/A-C.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A.O. Craiova SA a declarat recurs.
În motivarea recursului, pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 5 - 10 C. proc. civ., solicită casarea deciziei atacate şi schimbarea în întregime a sentinţei tribunalului, în sensul respingerii acţiunii faţă de ea, ca fiind prescrisă şi netemeinică.
În motivarea cererii sale, recurenta pârâtă susţine că, în cauză, reclamanţii au cumpărat autoturismul de la SC C.S., căruia pârâta-recurentă i l-a transmis în scop de revânzare pe baza unui contract de vânzare şi distribuţie autoturisme O.
Între reclamantă şi societatea pârâtă nu exista nici un raport juridic contractual, iar reclamanţii, prin acţiune, nu reclamă neexecutarea obligaţiei de garanţie, ci executarea necorespunzătoare a asistenţei tehnice, în termenul de garanţie, de către pârâta SC D.S. SA Piteşti, constând în înlocuirea cu întârziere a unei piese defecte, situaţie în care pârâta nu putea răspunde pentru viciile lucrului cumpărat, ca urmare a imposibilităţii folosirii acestuia.
Se mai susţine că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 8 din DL 167/1958, în sensul că dreptul la acţiune al reclamanţilor s-a născut în momentul în care aceştia au cunoscut întinderea pagubei, deşi textul se referă la momentul în care aceştia au cunoscut existenţa ei, adăugând nepermis la lege.
Într-un alt motiv de recurs, pârâta susţine că instanţa de apel i-a nesocotit dreptul la apărare, deoarece a repus cauza pe rol, pentru ca expertul să răspundă la obiective stabilite arbitrar, nepuse în discuţia părţilor. Raportul suplimentar de expertiză a fost efectuat fără citarea părţilor, fiind neconcludent, deoarece nu s-au lămurit toate obiecţiunile formulate de parte.
Recursul declarat de pârâtă, nu este fondat.
Din examinarea probelor administrate, rezultă că, prin sentinţa civilă nr. 513, pronunţată de Judecătoria Piteşti, învestită cu formula executorie, pârâta SC D.S. SA Piteşti a fost obligată să înlocuiască cutia de viteze a autoturismului O.C.II.R., proprietatea reclamantei R.A., prin predarea produsului de către pârâta SC A.O. SA Craiova.
Prin aceeaşi sentinţă, acţiunea reclamantei faţă de SC C.S. SA Bucureşti şi SC D.S. SA Piteşti a fost respinsă.
În raport de această hotărâre, instanţa de apel a reţinut corect că acţiunea de faţă este o acţiune în despăgubiri, pentru prejudiciul cauzat cumpărătorului de viciile bunului vândut, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1082 - 1086 C. civ. şi dispoziţiile art. 3 şi 8 din Decretul nr. 167/1958, iar dreptul la acţiune al reclamanţilor a început să curgă de la data la care aceştia au avut posibilitatea să cunoască întinderea pagubei suferite.
Corect a reţinut instanţa de apel şi calitatea de vânzător a recurentei pârâte, în raport cu contractul de mandat dintre aceasta şi SC C.S SA, pentru vânzarea autoturismului produs de ea, contract care nu a fost depus la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte nulitatea de drept a hotărârii, cu motivarea că intimata-pârâtă SC DS SA Piteşti nu a depus la dosar contractul de asistenţă tehnică, iar instanţa, deşi a respins cererea apelantei-pârâte pentru efectuarea unei noi expertize, a dispus arbitrar o expertiză cu obiective care nu au fost puse în discuţia părţilor, se reţine, de asemenea, că recursul este nefondat.
Obligaţia de a pune la dispoziţia celei de a doua pârâte cutia de viteze, care trebuia înlocuită pe autoturismul cumpărat de reclamanţi, a fost stabilită prin hotărâre judecătorească învestită cu formulă executorie, situaţie în care depunerea contractului de asistenţă tehnică este nerelevantă, iar pe de altă parte, pe toată durata judecării cauzei, recurenta nu a făcut dovada că acel contract ar fi cuprins alte clauze decât cele prevăzute în copiile depuse la dosarul instanţei de apel.
Raportul de expertiză contestat nu poate constitui, de asemenea, motiv de casare, deoarece instanţa a cerut expertului actualizarea cuantumului pagubei la data soluţionării cauzei, în raport cu concluziile expertizelor efectuate anterior, nu a stabilit obiective care priveau fondul cauzei, situaţie faţă de care obiecţiunile depuse în scris de pârâta apelantă, în ziua judecării apelului, au fost corect înlăturate de instanţă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 394 din 18 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3577/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3581/2003. Comercial → |
|---|
