CSJ. Decizia nr. 3587/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3587/2003
Dosar nr. 93/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 571 pronunţată la 22 iunie 2000, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.P.S. împotriva pârâtei SC H.A. SA Suceava şi a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantei suma 28.019.518 lei, cu titlul de dividende şi la 16.445.145 lei, cu titlul de dobânzi comerciale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că societatea-pârâtă nu a achitat dividendele cuvenite reclamantei, astfel cum au fost repartizate în şedinţa A.G.A. din 10 aprilie 1998, situaţie în care, reclamantei i se cuvin şi dobânzile comerciale, astfel cum au fost calculate de aceasta şi nu contestate de pârâtă.
Apelul declarat de societatea-pârâtă, împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2001, pronunţată în dosarul nr. 7279/2000, a schimbat în parte sentinţa şi a înlăturat obligarea la plată a pârâtei, pentru dobânzile în sumă de 16.445.145 lei, cu motivarea că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., deoarece, potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990, aportul asociaţilor la capitalul social, nu este purtător de dobânzi.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5296, pronunţată la 24 septembrie 2002, reţinând că dividendele nu reprezintă un aport de capital, ci beneficiul legal datorat, exigibil la data aprobării bilanţului contabil anual, a admis recursul declarat împotriva soluţiei instanţei de apel de reclamanta A.P.A.P.S., a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, menţinând în motivarea deciziei, cu privire la cuantumul dobânzilor acordate, că cererea de aplicare a dobânzii practicate de societăţile comerciale bancare, în cazul contractelor de depozit bancar, nu-şi are temei, deoarece aplicarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condiţiile unui contract de depozit.
Procedând la rejudecarea cauzei în apel, după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 26 din 20 noiembrie 2002, reţinând că dividendele nu reprezintă un aport de capital, fiind producătoare de dobânzi şi că reclamanta a făcut dovada că are deschis cont la B.R.D., iar instanţa de fond a stabilit dobânzile la nivelul depozitelor constituite de persoane juridice pe timp de un an, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii, societatea-pârâtă a declarat recurs.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică soluţia instanţei de apel, considerând că, în mod eronat, în susţinerea recursului său, societatea-pârâtă arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., care stabileşte că, în caz de casare, hotărârea instanţei de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului asupra problemelor de drept dezlegate şi asupra necesitării administrării unor probe.
În speţă, Decizia instanţei de recurs a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanta poate pretinde numai dobânda la vedere, iar instanţa de apel a acordat mai mult, fără să mai ceară reclamantei-intimate precizări cu privire la cuantumul dobânzii datorate.
Hotărârea a fost pronunţată şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind ignorat principiul disponibilităţii, întrucât, în apel, nu poate fi schimbat obiectul acţiunii.
Recursul declarat de societatea pârâtă, este fondat şi urmează să fie admis.
Într-adevăr, prin Decizia de casare nr. 5296/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că „cererea reclamantei de a fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare, în cazul contractelor de depozit bancar, nu-şi are temei".
Instanţa de apel a reţinut greşit că existenţa unui contract de depozit între instituţia bancară şi reclamantă este de natură să conducă la obligarea pârâtei să plătească dobânzi la nivelul celor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe timp de un an, deoarece aceasta nu era parte în contractul de depozit, iar reclamanta nu a făcut nici o dovadă că datora neplata dividendelor de către pârâtă, a fost obligată să angajeze credite bancare.
Or, în această situaţie, reclamanta era îndreptăţită să ceară, conform art. 43 C. com., numai dobânzile cuvenite la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R.
Cum o astfel de cerere nu a fost formulată, instanţa de apel, având în vedere motivarea instanţei de recurs, nu putea admite capătul de cerere al reclamantei.
În aceste împrejurări, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Decizia atacată va fi modificată, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 571 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Suceava, care va fi schimbată, în sensul respingerii cererii reclamantei pentru acordarea daunele moratorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, SC H.A. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 26 din 20 noiembrie 2002, pronunţată Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, admite apelul declarat de aceiaşi parte împotriva sentinţei nr. 571 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Suceava, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge cererea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti, privind daunele moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3583/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3588/2003. Comercial → |
|---|
