CSJ. Decizia nr. 3581/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3581/2003
Dosar nr. 8480/2001
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2555 din 30 martie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de R.A.D.E.T. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A. şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta la plata sumei de 6.002.805.491 lei contravaloare energie termică, la 3.621.667.975 lei majorări de întârziere la facturile neachitate şi la 221.557.070 lei majorări de întârziere la facturile achitate cu întârziere. A obligat, de asemenea, pârâta la plata către reclamantă a sumei de 123.571.780 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că reclamanta, în baza raporturilor contractuale cu pârâta S.C. F. S.A., i-a livrat acesteia energie termică, fiind emise pentru plata contravalorii energiei mai multe facturi din care a rămas neachitată suma de 6.992.805.491 lei, recunoscută ca datorată de către pârâtă.
S-a mai reţinut că majorările de întârziere sunt legal datorate, având în vedere că art. 8 din contractul nr. 2/1996 stipulează aceste majorări în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, contractul fiind valabil încheiat şi semnat de părţile contractante.
Constatând incidente în cauză, conform art. 969 şi 970 C. civ., tribunalul a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată şi, făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ., a acordat şi cheltuieli de judecată în suma mai sus menţionată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. F. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul a fost anulat, ca netimbrat, prin Decizia nr. 1217 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În considerentele acestei soluţii, instanţa de apel a motivat că, deşi apelanta pârâtă a fost legal citată cu menţiunea de a achita 61.760.890 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar pentru termenul din 20 septembrie 2001, aceasta nu s-a conformat obligaţiei sale de timbrare, astfel că, în cauză, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997, modificată, coroborată cu Legea nr. 123/1997, modificată.
La data de 18 octombrie 2001, pârâta S.C. F. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că soluţia pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta a arătat că, pentru termenul de judecată din 20 septembrie 2001, a formulat o cerere de amânare, dată fiind împrejurarea că societatea nu avea disponibil în cont pentru achitarea taxelor de timbru pe de o parte, iar pe de altă parte, acordarea unui nou termen de judecată i-ar fi asigurat o apărare calificată, consilierul societăţii, fiind în imposibilitate de prezentare.
Recurenta a mai invocat şi neregulata citare cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 61.720.830 lei când, în realitate, suma corect datorată cu acest titlu era mai mică, de 29.991.043 lei, în raport cu valoarea contestată în apel.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se achită anticipat, iar pe cale de excepţie, până la primul termen de judecată.
În speţă, recurenta pârâtă nu a achitat anticipat taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, iar instanţa de apel, cu citaţia emisă pentru primul termen de judecată (20 septembrie 2001), i-a pus în vedere acesteia să facă dovada achitării acestui timbraj în cuantumul mai sus arătat, obligaţie căruia pârâta nu s-a conformat.
Este adevărat că prin cererea depusă la apel, odată cu comunicarea motivelor de apel, pârâta a solicitat şi un termen pentru lipsă de apărare motivat de împrejurarea că juristul societăţii se află în concediu legal de odihnă, însă nu rezultă de niciunde că s-ar fi cerut o amânare pentru achitarea timbrajului şi nici nu s-a formulat contestaţie la modul de calcul al taxei judiciare de timbru.
Astfel, pârâta critică, în recurs, soluţia de anulare a apelului pe timbraj neîntemeiat, câtă vreme, în apel, nu s-au invocat aspectele pe care, pentru prima dată în recurs, le ridică şi care, de altfel, nu pot fi primite şi pe considerentul că nici o cerere de amânare nu poate fi luată în discuţie în lipsa timbrajului iar, pe de altă parte, aceasta avea la îndemână calea unei contestaţii la modul de calcul al timbrajului, fapt ce nu s-a întâmplat.
Curtea reţine, astfel, că soluţia pronunţată în apel nu este susceptibilă de critici, instanţa de control judiciar, în mod corect, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborată cu Legea nr. 123/1997.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A. împotriva deciziei nr. 1217 din 20 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3579/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3583/2003. Comercial → |
|---|
