CSJ. Decizia nr. 371/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 371/2003
Dosar nr. 6857/2001
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 705 din 14 septembrie 2000, Tribunalul Bihor a admis acţiunea reclamantei SC P. SA Oradea împotriva Societăţii de asigurare Reasigurare O.A.S. SA Oradea, a obligat pârâta la plata sumei de 123.914.502 lei, reprezentând despăgubiri ca urmare a producerii riscului asigurat, aferent poliţei de asigurare seria C nr. 18770 din 13 ianuarie 1999, şi a respins capătul de cerere privind restituirea ratelor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, între părţi, s-au încheiat două poliţe de asigurare, respectiv, poliţa, seria C nr. 18770 din 13 septembrie 1999, prin care a fost asigurat autoturismul pentru avarii şi furt şi poliţa de asigurare, seria F nr. 10987 din 16 ianuarie 1999, prin care au fost asigurate diverse bunuri aflate în proprietatea reclamantei.
Cu ordinul de plată nr. 18 din 5 martie 1999, reclamanta a achitat suma de 3.408.060 lei, ce reprezintă rata de 1.734.803 lei la poliţa de asigurare, seria C nr. 18770/1999, şi o plată parţială la cealaltă poliţă de asigurare.
Întrucât, la 27 iulie 1999, s-a produs riscul asigurat – avarierea autoturismului – refuzul plăţii despăgubirilor s-a reţinut ca nejustificat.
Apelul pârâtei, declarat împotriva sentinţei menţionate, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 344 din 26 iunie 2001.
Susţinerea apelantei, în sensul că, contractul de asigurare a fost suspendat pentru neplata primei rate, a fost înlăturată de instanţă, întrucât plata s-a efectuat cu ordinul de plată nr. 180 din 5 martie 1999, iar imputaţia plăţii, în lipsa dispoziţiei plătitoarei, s-a făcut, conform art. 1113 C. civ., adică, asupra primei rate, ajunsă la termen.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât:
Contractul de asigurare era suspendat la data producerii riscului asigurat, 27 iulie 1999, ca urmare a neplăţii unei rate din prima de asigurare, fapt ce determină încetarea răspunderii societăţii de asigurare.
Plata următoarelor rate, a doua şi a treia, chiar dacă au fost achitate nu mai era obligatorie, contractul fiind, oricum, suspendat prin neplata primei rate.
Recursul este nefondat.
Potrivit Poliţei de asigurare facultativă a autovehiculelor, seria C nr. 18770 din 13 ianuarie 1999, reclamanta a asigurat autoturismul Daewoo Espera pentru suma de 123.914.502 lei, cu prima de asigurare de 6.939.212 lei, ce urma a fi achitată în 4 rate egale, a câte 1.734.803 lei.
Conform poliţei de asigurare, prima rată, de 1.734.803 lei, s-a achitat cu ordinul de plată nr. 44 din 12 ianuarie 1999.
Pârâta a susţinut că, în realitate, prima rată nu s-a achitat la această dată şi nici ulterior, astfel că raporturile contractuale s-au suspendat.
Din probatoriile efectuate la fond, rezultă că plata primei rate nu s-a efectuat cu Ordinul de plată nr. 44 din 12 ianuarie 1999, ci cu Ordinul de Plată nr. 180 din 5 martie 1999, în valoare de 3.408.060 lei, din care 1.734.803 lei a acoperit prima rată din poliţa de asigurare.
Neluarea în considerare, de către recurentă, a acestei plăţi este fără temei, întrucât, în situaţia în cauză, în care plătitoarea reclamantă nu a arătat ce datorie înţelege să stingă, plata se impută asupra celei mai vechi, ajunsă la termen, conform principiului imputaţiei plăţilor, statornicit prin art. 1113 C. civ.
Ca urmare, plata din 5 martie 1999, nu a putut să acopere decât rata din luna ianuarie, întrucât rata a II-a era scadentă la 12 aprilie 1999.
Invocarea art. 9.4 din contract, în sensul suspendării efectelor contractului în caz de neplată, la termenul scadent, a vreunei rate din prima de asigurare, este fără temei, în speţă, nefiind întrunite condiţiile de aplicare a suspendării.
Aceasta, întrucât este adevărat că reclamanta, beneficiara poliţei de asigurare, a plătit prima rată cu întârziere, deşi pârâta a încasat şi reţinut această plată şi, mai mult, a încasat şi ratele următoare, a II-a şi a III-a, din aprilie şi iulie 1999, deci, nu a considerat contractul suspendat, iar dacă nu ar fi intervenit riscul asigurat, pârâta nu ar mai fi înştiinţat reclamanta, după 10 luni de la încheierea contractului şi încasarea a 3 rate, că a operat suspendarea contractului.
Ca urmare, se reţine că hotărârile instanţelor de fond şi apel, de a da efecte contractului de asigurare, sunt legale, iar susţinerile recurentei, în sensul suspendării contractului şi refuzul plăţii sumei asigurate, în condiţiile plăţii primelor de asigurare, sunt fără temei şi abuzive, astfel că recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O.A.S. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 344 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 370/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3716/2003. Comercial → |
|---|
