CSJ. Decizia nr. 3678/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3678/2003
Dosar nr. 8672/2001
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1790 din 7 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost admisă acţiunea restrânsă formulată de SC T.B.N.I. SA cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta R.A. A.P.S. cu sediul în Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.232.340 lei cu titlu de pretenţii şi a sumei de 119.512.301 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin scrisoarea nr. 448 din 9 septembrie 1997, pârâta a recunoscut obligaţia de plată a sumei de 7.232.340 lei, reprezentând garanţii materiale către reclamantă. Deoarece pârâta s-a folosit de suma de bani datorată reclamantei, în cuantum de 70.207.614 lei, de la data de 17 decembrie 1996 – data primei facturi şi până la 30 iunie 2000, aceasta datorează reclamantei, cu titlu de daune-interese moratorii, suma de 119.582.075 lei, reprezentând indicele preţurilor de consum, respectiv, indicele inflaţiei aplicat sumelor datorate pentru lipsa de folosinţă a acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 1277 din 25 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta R.A. A.P.P.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1790 din 7 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, în cursul judecăţii fondului, apelanta a făcut o serie de plăţi, rămânând de achitat contravaloarea dispoziţiei de plată nr. 666 din 16 aprilie 1997, în valoare de 7.232.340 lei, sumă recunoscută, care reprezintă garanţiile materiale ale conducătorilor auto. De asemenea, intimata-reclamantă a fost lipsită de posibilitatea de a folosi sumele de bani plătite cu întârziere, iar în temeiul art. 43 C. com., apelanta a fost bine obligată şi la suportarea daunelor-interese moratorii calculate avându-se în vedere indicele inflaţiei, nefiind în vigoare prevederile OG nr. 9 din 28 ianuarie 2000 în perioada pentru care acestea au fost solicitate.
Împotriva deciziei civile nr. 1277 din 25 septembrie 2001, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs pârâta R.A. A.P.P.S. Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea deciziei recurate, desfiinţarea sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond, iar pe fond respingerea acţiunii, indicând, ca temei de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o integrală şi corectă apreciere a probelor au stabilit realitatea raporturilor juridice dintre părţi, cu toată întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul juridic aplicabil litigiului de natură comercială, fiind dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 43 C. com.
Reclamanta a solicitat, în cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtei la plata sumei de 70.207.614 lei, reprezentând preţul utilităţilor şi prestaţiilor de care aceasta a beneficiat ca locatară, iar în cursul judecării cauzei pârâta, cu ordinul de plată nr. 232 din 28 august 2000 şi nr. 209 din 4 august 2000, a achitat reclamantei suma de 9.962.639 lei şi, respectiv, 52.990.148 lei. Conform calculelor efectuate a mai rămas de achitat dispoziţia de plată nr. 666 din 16 aprilie 1997 în valoare de 7.232.340 lei, situaţie recunoscută de pârâtă prin scrisoarea nr. 448 din 9 septembrie 1997. Suma de 7.232.340 are ca semnificaţie garanţiile materiale ale conducătorilor auto, întrucât preluarea personalului s-a efectuat ca urmare a protocolului din 25 septembrie 1996, situaţie în care recurenta a emis factura mai sus menţionată.
Nu este justificată nici critica recurentei, motivată în sensul că nu sunt datorate daunele interese moratorii în lipsa unei clauze contractuale exprese, care să fie specificată în convenţia părţilor.
De necontestat că pârâta a achitat preţul utilităţilor şi prestaţiilor de care a beneficiat, cu întârziere, astfel că, în cauză, devin aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., care prevăd că „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile: Sancţiunea care operează atunci când beneficiarul întârzie plata preţului, conform art. 43 C. com., este dobânda calculată de la data scadenţei până la plata integrală a preţului datorat, chiar şi în situaţia când între părţile raportului juridic nu s-a încheiat un contract în formă scrisă.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, instanţele judecătoreşti anterioare pronunţând hotărârii legale şi temeinice, astfel încât urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâta R.A. A.P.P.S. cu sediul în Bucureşti, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 cod procedură civilă, urmând a fi menţinută în totalitate Decizia civilă nr. 1277 din 25 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.A. A.P.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1277 din 25 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3677/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3684/2003. Comercial → |
|---|
