CSJ. Decizia nr. 3736/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3736/2003
Dosar nr. 4941/2001
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 iunie 2000, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta SC M.I. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei 589.000.000 lei cu titlu de daune, reprezentând chiria datorată pe perioada 1 iulie 1998 – 31 mai 2000, cu obligarea pârâtei la plata în continuare a contraechivalentului chiriei lunare datorate până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în Târgu Mureş, că parterul imobilului este ocupat de pârâtă, având destinaţia comercială de magazin alimentar.
La data de 6 aprilie 1995, spaţiul a fost închiriat pârâtei de către fosta R.A.G.C.L. Târgu Mureş, care a avut imobilul în administrare până în anul 1998. Contractul încheiat cu R.A.G.C.L. ar fi expirat la data de 6 aprilie 2000, dacă imobilul nu ar fi fost restituit fostului proprietar.
Prin adresa nr. J-26-200/1001, R.A.G.C.L. Târgu Mureş a comunicat locatarei SC M.I. SRL că, începând cu data de 1 iulie 1998, se reziliază contractul de închiriere şi a menţionat cuantumul chiriei la data de 30 iunie 1998.
Reclamantul a somat pe pârâtă să-i achite echivalentul chiriei pe perioada 1 iulie 1998 – 30 noiembrie 1998, însă, aceasta nu s-a conformat somaţiei. Ca urmare, reclamantul a acţionat pe pârâtă în judecată pentru evacuarea din imobil, acţiunea fiind înregistrată în dosarul nr. 276/1999 al Judecătoriei Târgu Mureş şi a fost declinată în favoarea Tribunalului Mureş, formând obiectul dosarului nr. 6737/1999.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantului la plata investiţiilor efectuate la imobil şi instituirea în favoarea sa a unui drept de retenţie, până la plata contravalorii investiţiilor.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamantul a solicitat evacuarea pe calea ordonanţei preşedinţiale, cererea a fost respinsă prin sentinţa nr. 66/2000 a Tribunalului Mureş, apelul reclamantei a fost admis şi Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu şi a obligat-o să plătească reclamantului suma solicitată.
Această soluţie a fost atacată cu recurs de pârâtă, cauza aflându-se pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.
Reclamantul a invocat excepţia de litispendenţă şi a solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea în recurs a cererii de ordonanţă preşedinţială.
Prin sentinţa nr. 1478 din 3 noiembrie 2000, Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamantul C.C. şi a obligat pârâtul să plătească suma de 589.000.000 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat prin ocuparea imobilului, proprietatea reclamantului, şi 24.475.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la data de 1 iulie 1998, contractul de închiriere încheiat între fosta R.A.G.C.L. şi SC M.I. SRL Târgu Mureş a încetat prin reziliere, pârâta a continuat să folosească spaţiul fără nici un titlu, fiind tolerată de reclamant în ideea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, că, după manifestarea expresă de voinţă a proprietarului, în sensul evacuării spaţiului, refuzul pârâtei de a-l elibera, constituie faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, fiind aplicabile dispoziţiile art. 998 şi 999 C. civ.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinţei nr. 1478 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureş, arătând că spaţiul comercial nu a existat la data naţionalizării, construirea şi amenajarea spaţiului nu sunt meritul reclamantului, a intrat în posesia spaţiului, ca urmare a unei licitaţii, contractul a fost încheiat la data de 6 aprilie 1995 cu R.A.G.C.L. Târgu Mureş pentru o perioadă de 5 ani, contractul prevedea o clauză de reziliere de drept, şi anume, aceea în care chiriaşul nu solicită reînnoirea cu cel puţin 30 de zile înaintea expirării datei valabilităţii, a efectuat investiţii care au adus imobilului un spor de peste 70%, care profită proprietarului, astfel că a formulat cerere reconvenţională pentru plata investiţiilor şi era firesc să nu evacueze spaţiul, instanţa nu a verificat modul de calcul al sumei solicitate, nu a cercetat fondul cauzei.
Prin Decizia nr. 99 din 9 martie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului C.C. suma de 301.670.271 lei în loc de 589.000.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru folosinţa spaţiului comercial în litigiu, precum şi 18.678.405 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că atâta timp, cât pârâta a solicitat obligarea proprietarului imobilului să-i plătească valoarea investiţiilor şi să i se recunoască dreptul de retenţie, instanţa de fond nu putea să aprecieze drept rea credinţă faptul că pârâta nu a eliberat spaţiul în litigiu.
Reclamantul nu este succesor în drepturi al fostului locator (R.A.G.C.L.) astfel că nu pot subzista clauzele contractuale în ceea ce priveşte recalcularea în funcţie de rata inflaţiei sau clauzele penalizatoare, pentru perioada 7 ianuarie 1999 – 30 septembrie 2000, calculul sumei datorate se face, aşa cum a fost obligată pârâta, în baza contractului de închiriere, contractul nu poate fi impus pârâtei de către noul proprietar al spaţiului.
Reclamantul C.C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 99 din 9 martie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei nr. 1478/2000 a Tribunalului Mureş.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut următoarele: motivarea instanţei de apel, cu privire la aplicabilitatea principiului îmbogăţirii fără just temei, este nepertinentă, este lipsită de semnificaţie juridică motivarea cu privire la neperfectarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, precum şi la pretinsa bună credinţă a intimatei şi, respectiv, reaua credinţă a reclamantului, iar instituţia aplicabilă, în ceea ce priveşte despăgubirile datorate, este aceea a cauzării de prejudicii, reglementată de dispoziţiile art. 998 C. civ.
De asemenea, se solicită casarea deciziei, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aceasta fiind netemeinică şi nelegală, se susţine că pârâta datorează despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin folosinţa fără drept a imobilului, în cuantum egal cu suma pe care urma să o plătească cu titlu de chirie fostului locator – R.A.G.C.L. – şi care trebuia actualizată la zi cu indicele de inflaţie în momentul plăţii, iar sub aspectul aplicării principiului culpei procesuale, instanţa de apel în mod greşit nu a acordat în întregime cheltuielile de judecată din prima instanţă, care au fost reduse de la 24.475.000 lei la 18.678.405 lei şi instanţa de apel în mod nejustificat a reţinut în sarcina noastră culpa procesuală obligând-o la 11.839.200 lei.
La termenul de judecată de la 23 octombrie 2002, moştenitorii defunctului C.C. au declarat că înţeleg să continue judecarea recursului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că pârâta SC M.I. SRL Târgu Mureş a ocupat spaţiul comercial în litigiu în baza unui contract încheiat cu fostul R.A.G.C.L. Târgu Mureş, iar după retrocedarea imobilului, societatea comercială pârâtă a rămas în spaţiul respectiv, fără ca între părţi să se încheie un nou contract de închiriere.
Obiectul litigiului îl constituie daunele solicitate de proprietarul imobilului C.C., iar în prezent de către moştenitorii acestuia, pentru perioada iulie 1998 – 31 mai 2000 şi, în continuare, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Prima critică formulată de reclamanţi se referă la împrejurarea că în mod eronat au fost reduse despăgubirile pentru lipsa de folosinţă a spaţiului comercial, proprietarul nefiind de acord ca pârâta să folosească spaţiul fără plată în intervalul iulie – decembrie 1998.
În realitate, din considerentele deciziei curţii de apel nu se desprinde o asemenea concluzie, instanţa reţinând în mod justificat că între părţi s-au purtat tratative pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare a spaţiului în discuţie, dar neperfectarea acestui contract nu este imputabilă intimatei.
Din acest punct de vedere, Curtea de apel a înlăturat în mod justificat soluţia tribunalului care a caracterizat refuzul pârâtei de a elibera spaţiul ca o faptă ilicită, cauzatoare de prejudiciu, pentru că, atâta timp, cât părţile au purtat tratative pentru vânzarea imobilului, răspunderea lor nu poate avea ca izvor răspunderea civilă delictuală.
Recurenţii au mai susţinut că soluţia instanţei de apel este greşită deoarece nu s-a ţinut seama de principiul îmbogăţirii fără justă cauză a societăţii pârâte pentru intervalul iulie - decembrie 1998, dar nici acest motiv nu poate fi reţinut, instanţele reţinând în mod corect buna credinţă a pârâtei până în momentul în care i s-a cerut să evacueze spaţiul comercial (ocupat până atunci în mod legal, în baza contractului de închiriere încheiat cu fostul deţinător).
Reclamanţii au mai făcut o serie de consideraţii cu privire la modul în care instanţele au examinat litigiul, dar acestea nu sunt încadrate în drept şi nu vor fi examinate ca motive de recurs, conform art. 304 C. proc. civ.
În fine, reclamanţii-recurenţi au mai solicitat achitarea creanţei indexată cu rata inflaţiei la zi, dar această cerere nu va fi analizată, deoarece, în faza procesuală a recursului, nu pot fi formulate cereri noi.
Intimata-pârâtă a solicitat obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, dar, deşi la dosarul cauzei a fost depusă împuternicirea avocatului, din cuprinsul său nu rezultă suma achitată cu titlu de onorariu, situaţie în care va fi respinsă, ca nedovedită, cererea pentru cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, recursul reclamanţilor va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii J.R.D. şi N.M.I. – moştenitori au defunctului C.Ş., împotriva deciziei nr. 99 din 9 martie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ.
Respinge cererea de cheltuieli a intimatei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3735/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3737/2003. Comercial → |
|---|
