CSJ. Decizia nr. 4075/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4075/2003
Dosar nr. 964/2003
Şedinţa de la 23 octombrie 2003
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă.
Prin încheierea din 8 iulie 2002 a Tribunalului Constanţa, judecătorul sindic a sesizat instanţa pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială în raport cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, privind pe debitoarea SC S.O.V. SRL şi creditorii SC S.O.I. SRL şi SC S.I.G. SRL.
Se susţine că schimbarea sediului societăţii aflate în faliment din Constanţa în Timişoara atrage competenţa acestui din urmă tribunal.
Prin sentinţa civilă nr. 463 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, competenţa tribunalului de la sediul debitorului este exclusivă în procedura reorganizării şi a falimentului şi că această dispoziţie este imperativă, astfel încât cauza trebuie declinată la tribunalul de la sediul actual al societăţii debitoare.
S-a avut în vedere adresa nr. 60301 din 20 octombrie 2000 a Oficiului Registrului Comerţului prin care se comunică faptul că SC S.O.V. SRL a fost radiată din evidenţele Registrului Comerţului Constanţa întrucât şi-a schimbat sediul în Timişoara.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 1570 din 24 aprilie 2003 şi-a declinat, la rândul său, competenţa şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a trimis dosarul Curţii Supreme pentru regulator de competenţă.
Această instanţă apreciază că se impune a se ţine seama de toate schimbările intervenite în statutul debitoarei, şi anume, că aceasta nu şi-a schimbat doar sediul, ci asociatul unic s-a retras din societate, cesionând în totalitate părţile sociale unui nou asociat N.P., care a preluat şi funcţia de administrator.
Faţă de aceste împrejurări, Tribunalul Timiş concluzionează că soluţia care se impunea era aceea a închiderii procedurii în temeiul art. 119 şi urm. din Legea nr. 64/1995 de către Tribunalul Constanţa, motiv pentru care se şi declină competenţa.
Analizând conflictul negativ de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 22 pct. 3 C. proc. civ., Curtea Supremă va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Timiş pentru următoarele considerente.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii de reorganizare şi faliment, instanţa competentă la acea dată a dispus măsurile care se impuneau în această procedură specială faţă de persoana juridică SC S.O.V. SRL, cu sediul pe raza Tribunalului Constanţa.
Ca procedură de executare colectivă, procedura reorganizării şi lichidării judiciare poartă asupra patrimoniului persoanei juridice, indiferent de deţinătorii acestui capital.
Aşadar, schimbarea proprietarului societăţii aflată în această procedură nu are nici o influenţă asupra urmăririi bunurilor ce compun masa credală.
Ceea ce determină şi atrage competenţa de soluţionare a unei asemenea cauze este sediul social şi raţiunea competenţei exclusive a tribunalului de la sediul debitoarei este tot aceea a înlesnirii urmăririi bunurilor din patrimoniul societăţii ajunse în stare de insolvenţă.
Aşadar, art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, este menit a asigura desfăşurarea în condiţii optime a procedurii – la sediul social se află şi administratorii şi actele societăţii şi tot acolo trebuie să-şi desfăşoare activitatea de reorganizare sau de lichidare şi administratorul sau lichidatorul judiciar.
Sediul real şi actual al societăţii este determinant pentru stabilirea competenţei şi nu un fost sediu cum ar fi cel din Constanţa în această cauză.
Procedura urmează societatea şi nu invers pentru că ar fi contraproductiv.
Aşadar, o aplicare corectă a art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, face ca Tribunalul Timişoara să fie competent a continua lichidarea dispusă de Tribunalul Constanţa pentru persoana juridică aflată în insolvenţă, indiferent de schimbările de proprietar, denumire sau administratori.
Tribunalul Timiş va putea continua procedura, va analiza dacă soluţia de închidere a procedurii mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege doar dacă se schimbă sediul şi va lua toate măsurile de aplicare a Legii nr. 64/1995, republicată.
Ceea ce nu va putea dispune Tribunalul Timiş, dacă va constata şanse de redresare a societăţii, va fi reorganizarea acesteia şi salvarea ei pentru că imposibilitatea trecerii din lichidare în reorganizare, chiar a unei firme viabile, este încă o limită a legii actuale, care reglementează insolvenţa.
Pentru considerentele expuse se va pronunţa regulator de competenţă în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre creditoarele SC S.O.I. SRL Bucureşti şi SC S.I.G. SRL Bucureşti şi SC S.O.V. SRL Timişoara, la Tribunalul Timişoara, judecătorul sindic şi trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4053/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4263/2003. Comercial → |
|---|
