ICCJ. Decizia nr. 4263/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4263/2003
Dosar nr. 2561/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă.
Ca urmare a disjungerii cererii reconvenţionale formulată de C.O.P. Dej, pentru plata creanţei rezultând din îmbunătăţirile la construcţia, proprietatea Primăriei comunei Cuzdrioara.
Tribunalul Cluj a fost învestit cu această cerere sub nr. 1066/2000.
Cererea reconvenţională este motivată de faptul că reclamanta-pârâtă C.O.P. Dej a efectuat lucrări de îmbunătăţiri la imobilul ce-l deţinea în baza procesului-verbal din 18 decembrie 1980, practic, imobilul fiind reconstruit şi apoi înregistrat în evidenţa contabilă a cooperativei ca mijloc fix pentru care s-a şi plătit impozit.
Considerându-se constructor de bună credinţă, cooperativa solicită plata unei indemnizaţii egale cu valoarea de circulaţie a construcţiei executate.
Iniţial, acţiunea reconvenţională a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 2242/1998, însă, în urma revizuirii acestei hotărâri, s-a desfiinţat sentinţa nr. 2242/1998 şi a fost învestit Tribunalul Cluj pentru judecarea cererii reconvenţionale cu privire la plata lucrărilor de investiţii şi la instituirea dreptului de retenţie.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1070 din 29 mai 2000, a admis cererea reconvenţională a pârâtei şi a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 102.800.000 lei, indemnizaţie egală cu valoarea actualizată a construcţiei. A fost instituit drept de retenţie în favoarea pârâtei şi a fost obligată reclamanta la 7.383.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a apreciat că îmbunătăţirile, în valoarea stabilită prin expertiză, se datorează pe baza dispoziţiilor art. 494 alin. ultim C. civ., art. 970, 999, 997, 1421, 1075 C. civ. şi că desocotirea cu chiria pretinsă de Primăria comunei Cuzdrioara nu are suport probatoriu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primăria comunei Czdrioara, susţinând că, prin soluţia pronunţată, pârâta s-a îmbogăţit fără justă cauză, Primăria respectându-şi obligaţiile asumate prin contractul de închiriere de a nu pretinde chirie timp de 20 de ani tocmai pentru că preţul închirierii era obligaţia pârâtei de a efectua reparaţiile.
Sunt considerate greşite şi aprecierea cu privire la înregistrarea imobilului ca mijloc fix faţă de faptul că imobilul este proprietatea statului român, cât şi instituirea dreptului de retenţie în raport cu soluţia de evacuare pronunţată anterior în acţiunea principală şi care a rămas irevocabilă.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 43 din 23 ianuarie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa şi a respins acţiunea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a apreciat că imobilul a fost închiriat cu titlu gratuit, dar cu condiţia ca pârâta să realizeze şi să suporte lucrările de îmbunătăţire la imobil, astfel că obligarea Primăriei la plata valorii acestor îmbunătăţiri ar fi o îmbogăţire fără justă cauză, pentru pârâta care a beneficiat de imobil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs mai rezultă şi alte temeiuri ale motivelor de recurs.
Astfel, recurenta susţine că au fost interpretate eronat raporturile dintre părţi, considerându-se că imobilul a fost închiriat fără să existe nici un contract.
De asemenea, recurenta arată că, în mod greşit, a fost ignorată buna sa credinţă în realizarea lucrărilor, respectiv, existenţa chiar a consimţământului Primăriei Cuzdrioara, care a autorizat lucrările.
Pe de altă parte, recurenta arată şi că lucrările au fost de refacere în întregime a imobilului şi nu doar reparaţii.
Se consideră greşit aplicate dispoziţiile art. 494 alin. ultim C. civ.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente.
Faţă de actele dosarului, rezultă că pârâta a fost constructor de bună credinţă şi a efectuat lucrările de îmbunătăţire şi reparaţii la imobilul pe care îl deţinea cu acordul primăriei, astfel că beneficiază de dreptul de a i se restitui valoarea acestor lucrări în temeiul art. 494 alin. ultim C. civ.
Buna credinţă a pârâtei rezultă din faptul că lucrările au fost efectuate cu autorizarea primăriei, conform documentaţiei aflate la dosar.
Aprecierea instanţei de apel cu privire la existenţa unei închirieri cu titlu gratuit, dar cu condiţia renovării imobilului, nu are temei probator. Condiţia existenţei unui înscris pentru proba contractului de închiriere nu este îndeplinită în cauză, astfel că îşi găsesc aplicare dispoziţiile art. 1416 C. civ.
Găsindu-se întemeiat recursul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., urmează a fi admis.
Pentru ca instanţa de recurs să se poată pronunţa pe fond, adică a admite acţiunea şi a obliga Primăria Cuzdrioara la plata valorii actuale a lucrărilor de îmbunătăţiri şi reparaţii capitale, este necesară stabilirea exactă a lucrărilor efectuate în limita autorizării de către primărie. Doar în această limită lucrările pot fi considerate de bună credinţă şi pârâta este îndreptăţită să primească valoarea lor.
Cum, însă, o astfel de delimitare necesită noi probe şi suplimentarea expertizei, neputându-se realiza de instanţa de recurs, pentru a se raporta la o situaţie de fapt pe deplin stabilită, urmează a se casa Decizia, conform art. 314 C. proc. civ., trimiţându-se dosarul instanţei de apel spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.O.P. Dej împotriva deciziei nr. 43 din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4075/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4267/2003. Comercial → |
|---|
