ICCJ. Decizia nr. 4267/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4267/2003
Dosar nr. 3388/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamantul F.P.S. Bucureşti a solicitat, prin acţiunea înregistrată sub nr. 1150 din 28 ianuarie 2000, obligarea pârâtei, SC M.U.R. SA Târgu Mureş, la plata sumelor de 309.484 lei dividende pentru anul 1998 şi 12.545.550 lei dobânzi calculate la nivelul celor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că i se cuvin dividende, în baza art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 122 alin. (3) din aceeaşi lege, fiind acţionar al pârâtei, iar pentru întârzierea plăţii se datorează şi dobânzi, conform art. 43 C. com.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 453 din 24 martie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 309.484 lei dividende pe anul 1997, cu dobânzile legale calculate de la data punerii în întârziere – 28 iunie 1999 şi până la achitarea integrală.
A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor de 12.545.552 lei cu titlu de daune-interese moratorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că se datorează dividendele către reclamantă în calitate de acţionar.
În ceea ce priveşte daunele moratorii, s-a apreciat că acceptarea de către reclamantă a plăţii eşalonate a dividendelor şi faptul că dividendele sunt venit la bugetul statului şi trebuiau vărsate imediat, neputând fi depuse la bancă, justifică respingerea acestui capăt de cerere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, considerând că, în mod greşit, a fost respins capătul de cerere privind plata de daune moratorii, în cauză, fiind aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com.
Apelul a fost respins de Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia civilă nr. 33/A din 22 ianuarie 2001.
S-a reţinut că suma achitată la data de 30 septembrie 2000, ca dividende pentru anul 1998, este plătită în termen, întrucât legea nu stabileşte un termen de plată şi nu există culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a dividendelor.
Cu privire la daunele moratorii se precizează că se puteau cere astfel de daune în temeiul art. 43 C. com. la nivelul ratei de scont, dar nu s-au cerut la fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Se susţine că, la 30 martie 1998, A.G.A. a aprobat bilanţul şi repartizarea dividendelor, astfel că nu era necesar nici un termen de la care să se plătească dividendele.
De altfel, chiar s-a aprobat un termen de prelungire a plăţii, respectiv, 15 aprilie 1998, pentru perioada cuprinsă între 30 martie 1998 şi 15 aprilie 1998, necalculându-se daune.
Recurenta arată că a solicitat daune tocmai în temeiul art. 43 C. com. şi consideră că modul de calcul cel la care este îndreptăţită pentru stabilirea cuantumului acestor daune este dobânda la nivelul bonificat de B.R.D., întrucât opţiunea privind forma de depunere la bancă a banilor aparţine creditorului.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dividendelor în sumă de 309.484 lei pentru anul 1997 şi daune-interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 67 alin. (2) şi 122 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât şi art. 43 C. com.
Rezultă că, în mod greşit, s-a reţinut de către instanţa de apel că nu s-au cerut daune moratorii, în baza art. 43 C. com. Cu privire la modul de calcul al acestora, aplicarea corectă şi echilibrată a legii este atributul instanţelor. Chiar dacă reclamanta a cerut ca, la stabilirea cuantumului daunelor moratorii, să se aibă în vedere dobânda bonificată de B.R.D. la depozitele pe un an, pentru persoanele juridice, doar indicarea unui mod de calcul apreciat de instanţă ca greşit nu este suficient pentru a justifica respingerea cererii de daune.
Astfel, datoriile plătibile în bani produc dobândă de drept de la data scadenţei, conform art. 43 C. com., şi reclamanta a cerut ca daune moratorii tocmai dobânda sumelor datorate cu titlu de dividende.
Culpa debitorului este prezumată de lege, din moment ce dobânzile sunt considerate că se produc de drept fără punere în întârziere, cunoscut fiind că, în materie comercială, sumele de bani produc beneficii prin utilizarea sau depozitarea lor.
Nici faptul că legea nu stabileşte un termen de scadenţă expres pentru dividende nu este un motiv pentru a considera că nu există culpa în întârziere, atât pentru motivele deja menţionate, dar şi pentru faptul că dividendele se datorează imediat după ce hotărârea A.G.A. a dispus distribuirea acestora.
Aşadar, au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 43 C. com., fiind respins, în mod greşit, capătul de cerere referitor la daune-interese. Acest capăt va fi admis ca urmare a admiterii recursului conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a admiterii apelului reclamantei.
Instanţa de fond a acordat greşit dobânda legală, tocmai pentru că trebuia folosit criteriul ratei de scont a B.N.R. ca mod de determinare a daunelor moratorii.
Urmează a fi modificată Decizia în sensul celor menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 33/A din 22 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia recurată.
Admite apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 453 din 24 martie 2000 a Tribunalului Mureş, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta SC M.U.R. SA Târgu Mureş şi la 10.044.798 lei daune moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4263/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4276/2003. Comercial → |
|---|
