CSJ. Decizia nr. 413/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.413/2003
DOSAR Nr.6741/2001
Şedinţa publică din 28 ianuarie 200.
La 28 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de S.C. asigurare Reasigurare „A." SA Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr.701/2001 din 14 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj-Secţia Comercială şi de contencios Administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 14 ianuarie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 28 ianuarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea din 28 decembrie 1999 reclamanta S.C. Asigurare Reasigurare "A" SA Cluj Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S.C. „R.L." Cluj să fie obligată la plata sumei de 42.296 USD, reprezentând despăgubiri şi dobânzi.
Tribunalul Cluj-secţia comercială, prin sentinţa civilă nr.1261 din 28 iunie 2000 a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă ,s-a reţinut că, potrivit art.22 din Legea 136/1995 este condiţionată nu numai de momentul producerii riscului asigurat ci şi de faptul ca asiguratorul să fie îndreptăţit să-şi recupereze prejudiciul produs lui faţă de fapta terţului.
Din probele administrate rezultă că între pârâtă şi partenerul extern au existat divergenţe, fapt ce a determinat-o pe pârâtă să nu efectueze plata şi prin urmare nici reclamanta nu era ţinută la despăgubiri în locul pârâtei care, nu s-a dovedit să fi fost de rea credinţă.
Apelul declarat de reclamanta S.C. Asigurare Reasigurare „A." SA a fost respins ca nefondat ,prin Decizia civilă nr.701/14 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj-secţia comercială.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta,criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală ,ca urmare a aplicării greşite a legii, ceea ce a dus la concluzia că pârâta nu a fost de rea credinţă în refuzul achitării preţului către partenerul extern.
O altă critică se referă la greşita interpretare a dispoziţiilor cap.VII art.VII 6 din Legea 136/1995 cu referire la disputele dintre asigurat şi pârâtă.
Recursul este fondat.
La cererea asiguratului extern OVP „O." S.R.O. adresată reclamantei şi prin care se arăta că va continua relaţiile comerciale cu pârâta în anul 1998 ca şi cu un an în urmă, reclamanta a emis poliţa de asigurare RF nr.1574.
La data de 9 aprilie 1998 asiguratul OVP „O" S.R.O. a livrat pârâtei S.C. „R.L." SA echipamente electronice emiţănd factură în valoare de 55.270 USD, scadentă la 24 mai 1998.
Din preţul datorat, pârâta a achitat aşa cum recunoaşte prin întâmpinare (fila 30 fond), suma de 14.975 USD, iar pentru diferenţa de 40.295 USD, asiguratul extern s-a adresat reclamantei, în calitate de asigurător.
La 16 aprilie 1999, reclamanta a achitat asiguratului suma pretinsă în baza poliţei de asigurare având în vedere că asiguratul achitase prima de asigurare.
Poliţa de asigurare (fila 6) prevedea obligaţia asigurătorului, în speţă a reclamantei de a plăti dauna netă constatată cu privire la riscurile de neplată ale cumpărătorului.
În baza acestui contract ferm, reclamanta nu a făcut decât să plătească riscul asigurat, din care chiar pârâta achitase o parte, ceea ce justifică acţiunea în regres a acesteia.
Împrejurările reţinute de către instanţe în sensul că reclamanta trebuia să nu acorde despăgubirea atâta vreme cât între părţile contractante existau neînţelegeri şi trebuia de asemenea să constate dacă exista riscul asigurat, sunt neîntemeiate iar dovada existenţei riscului asigurat a fost demonstrată chiar de plata parţială făcută de pârâtă.
În raport cu termenii fermi ai contractului de asigurare, se constată că în efectuarea despăgubirii au fost avute în vedere dispoziţiile Legii 136/1995 iar cap.VII art.VII 6 din condiţiile de asigurare nu-şi găsesc aplicabilitate în cauză.
Prin urmare, se constată că ,acţiunea în regres formulată de reclamantă este întemeiată în parte şi anume cu privire la despăgubirile solicitate, întrucât reclamanta a renunţat la judecată pentru dobânzile pretinse.
În consecinţă, în baza art.312 (2) Cod procedură civilă se va admite recursul şi modifica Decizia atacată şi admiţându-se apelul se va schimba sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei S.C. Asigurare Reasigurare „A." SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr.701/14 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi şi schimbă în tot sentinţa nr.1261din 28 iunie 2000 a Tribunalului Cluj-Secţia comercială şi de contencios administrativ şi admite acţiunea modificată a reclamantei şi obligă pârâta S.C. „R.L." SA Cluj Napoca la plata sumei de 40.295 USD în echivalent lei la cursul din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri, precum şi la 54.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4123/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4133/2003. Comercial → |
|---|
