CSJ. Decizia nr. 4137/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4137/2003
Dosar nr. 1489/2001
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 362 din 16 noiembrie 1999, Tribunalul Covasna a admis acţiunea formulată de reclamanta B.R.D. G.S.G., prin sucursala Judeţeană Covasna, în contradictoriu cu pârâţii: S.C. V.I.E. S.R.L., G.V., G.R., K.A., R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I., G.V., G.M. şi în consecinţă:
A obligat-o pe pârâta S.C. V.I.E. S.R.L. la plata sumei de 1.123.629.874 lei, reprezentând credite restante, dobânzi şi comisioane, din care în mod solidar cu pârâtul G.V. până la concurenţa sumelor de 106.000.000 lei, credit restant aferent contractului de credit nr. 177/1996, 103.016.760 lei dobânzi restante şi 2.690.312 lei comisioane; - în solidar cu pârâtul G.V. şi pârâta G.R. până la concurenţa sumei de 60.000.000 lei şi a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâta K.A. până la concurenţa sumei de 32.805.000 lei şi a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâta R.M.M. până la concurenţa sumei de 32.353.000 lei şi până la concurenţa dobânzilor aferente acestei sume; .
a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâţii G.C.C. şi G.C.G. până la concurenţa sumei de 80.374.000 lei şi a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâta Z.M. până la concurenţa sumei de 35.177.000 lei şi a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâtul G.I. până la concurenţa sumei de 52.672.000 lei şi a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu G.V. şi G.M. până la concurenţa sumei de 76.119.000 lei şi a dobânzilor aferente acestei sume.
A obligat-o pe pârâta S.C. V.I.E. S.R.L. în solidar cu pârâtul G.V. la plata dobânzilor ce vor curge în continuare până la achitarea sumelor de mai sus.
A obligat-o pe pârâta S.C. V.I.E. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 20.501.298 lei cheltuieli de judecată în mod solidar cu pârâtul G.V., iar în solidar cu pârâta G.R. suma de 3.615.000 lei cheltuieli de judecată din suma totală de 20.501.298 lei; în solidar cu pârâta K.A. suma de 2.183.300 lei cheltuieli de judecată din aceeaşi sumă totală; în solidar cu pârâta R.M.M. suma de 2.156.180 lei cheltuieli de judecată din aceeaşi sumă totală; în solidar cu pârâţii G.C.C. şi G.C.G. suma de 4.429.960 lei cheltuieli de judecată din aceeaşi sumă totală; în solidar cu Z.M. suma de 2.325.620 lei cheltuieli de judecată din aceeaşi sumă totală; în solidar cu pârâtul G.I. suma de 3.421.880 lei cheltuieli de judecată din aceeaşi sumă totală; în solidar cu pârâţii G.V. şi G.M. suma de 4.259.760 lei cheltuieli de judecată din aceeaşi sumă totală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 42 C. com., şi art. 969, art. 970, art. 1769 şi urm. C. civ. pentru a fi antrenată răspunderea solidară a pârâţilor, până la concurenţa sumelor incluse în contractele de garanţie mobiliară şi imobiliară, inclusiv a dobânzilor aferente acestor sume, aşa cum s-au obligat prin contractele de garanţie, iar pârâta S.C. V.I.E. S.R.L. şi asociatul unic V., vor suporta în mod solidar şi dobânzile ce vor curge în continuare până la achitarea integrală a sumelor datorate reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii, K.A., R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I., S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, G.V. şi G.R., au declarat apeluri.
Prin Decizia nr. 517/Ap din 16 noiembrie 2000, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a hotărât astfel:
Admite apelul declarat de pârâţii: R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I. , G.V. şi G.R., împotriva sentinţei nr. 362 din 16 noiembrie 1999 a Tribunalului Covasna, pe care o schimbă în parte, în sensul, că, admite în parte acţiunea şi înlătură dispoziţia din sentinţă, privind obligarea pârâţilor mai sus menţionaţi de la plata dobânzilor aferente sumelor garantate.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă pe intimata B.R.D. S.A., sucursala judeţeană Covasna, să plătească apelanţilor câte 31.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Anulează ca insuficient timbrate apelurile declarate de pârâţii: S.C. V.I.E.S.R.L. Sf. Gheorghe, G.V. şi G.R.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel, a reţinut în esenţă că, în afară de contractul de ipotecă încheiat între reclamantă şi pârâţii G.V. şi G.R., care au garantat şi plata dobânzilor ceilalţi garanţi ipotecari, şi anume: K.A., R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I., nu au constituit ipotecă şi pentru garantarea plăţii dobânzilor, ci dimpotrivă, au menţionat în contractele de credit, că garantează, numai o anumită sumă, determinată din cea care a făcut obiectul contractului de credit în discuţie, astfel, că în aceste circumstanţe, greşit prima instanţă i-a obligat pe toţi apelanţii ipotecari, să răspundă în solidar şi pentru dobânzile aferente sumelor garantate, întrucât obiectul garanţiei a fost precis determinat.
În ce priveşte apelurile declarate de pârâţii S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, G.V. şi G.R., instanţa de apel a constatat că, deşi apelanţilor li s-a pus în vedere să timbreze cererile, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, aceştia nu au dar curs obligaţiei legale de timbrare, şi ca urmare, în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din legea precizată, care prevăd că într-o asemenea situaţie cererea sau acţiunea se anulează după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.R.D. G.S.G., sucursala judeţeană Covasna, învederând ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susţine în esenţă, că, în mod greşit instanţa de apel, a considerat, spre deosebire de instanţa fondului, că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 42 C. com. şi art. 969, art. 970 şi art. 1769 C. civ. şi ca urmare a înlăturat, răspunderea solidară a apelanţilor pârâţi, alături de debitoarea principală S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, întrucât în contractele de garanţie imobiliară, autentificate, s-a stipulat expres de către fiecare girant, că înţelege să consimtă la constituirea ipotecii în vederea garantării restituirii creditului conform contractului de credit, fiind deci neîndoielnică intenţia acestora să garanteze atât creditul cât şi celelalte obligaţii derivând din acesta, adică inclusiv dobânda.
Mai susţine recurenta, că soluţia adoptată este contrară practicii judiciare, cu referire la deciziile nr. 509 din 11 aprilie 1996, şi nr. 1043 din 27 iunie 1996, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin care s-a statuat că acordarea unui credit de către bancă, este o operaţiune, care potrivit art. 3 pct. 11 C. com., constituie o faptă de comerţ, şi că, în conformitate cu art. 43 din acelaşi cod, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, astfel că faţă de conţinutul acestor texte legale, instanţa supremă, a apreciat că, dobânda este indisolubil legată de credit şi că ţine de însăşi esenţa acestuia, situaţie, care demonstrează că este neîndoielnic, faptul că giranţii, au înţeles să garanteze creditul în condiţiile prevăzute în contractele de credit, între care s-a stipulat expres, că, plata dobânzilor este garantată prin ipoteca constituită de giranţi asupra apartamentelor proprietatea acestora.
În consecinţă, reclamanta solicită, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi respingerea apelului pârâţilor declarat împotriva sentinţei primei instanţe.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Corect a reţinut instanţa de apel, că apelanţii giranţi, K.A., R.M.M., G.C.C. şi G.M., Z.M., G.I., G.V. şi G.M., nu pot fi obligaţi în solidar, cu pârâta debitoarea principală S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, pentru creditele acordate acesteia în baza contractului de împrumut nr. 145/1992 şi a actelor adiţionale ulterioare decât la plata unei cote părţi din credit precis determinată adică în limita sumelor pentru care aceştia au constituit ipotecă, fără ca prin aceste contracte, să garanteze, cu excepţia pârâţilor G.V. şi G.M., şi plata dobânzilor, în eventualitatea restituirii creditului cu întârziere, faţă de termenul de rambursare, stabilit prin graficul de reeşalonare.
Ca atare, chiar dacă, dobânda este indisolubil legată de credit şi ţine de însăşi esenţa acestuia, nu se poate reţine, aşa cum pretinde neîntemeiat reclamanta că prin garantarea restituirii unei părţi din creditul obţinut de debitoarea principală, S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, garanţii ipotecari ar fi înţeles neîndoielnic, ca prin ipotecile constituite asupra bunurilor imobile, să garanteze atât restituirea creditului în condiţiile prevăzute în contractele de credit, cât şi plata dobânzilor, deoarece, o astfel de concluzie, ignoră dispoziţiile art. 969 C. civ., care consacră, putere de lege, convenţiilor legal făcute, şi la încheierea cărora, elementul esenţial îl constituie voinţa părţilor contractante, care nu a fost în ceea ce îi priveşte pe intimaţi în sensul de a garanta şi plata dobânzilor.
În concluzie cum, din nici o probă de la dosar, nu rezultă, că, garanţii ipotecari, s-au obligat să garanteze prin contractele de ipotecă constituite, pe lângă, restituirea unei părţi din credit, şi plata eventualelor dobânzi, se constată, că bine a considerat, instanţa de apel, spre deosebire de instanţa fondului, că, nu poate fi angajată răspunderea solidară a garanţilor ipotecari, decât în limita sumelor expres determinate, şi în care nu se includ şi dobânzi, acestea privind numai creditul nerambursat.
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B.R.D. G.S.G., sucursala judeţului Covasna, împotriva deciziei nr. 517/Ap din 16 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4133/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4138/2003. Comercial → |
|---|
