CSJ. Decizia nr. 4133/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4133/2003
Dosar nr. 2509/2002
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1238/PI din 3 iulie 2001, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a respins cererea de ordonanţă preşedinţială transformată în acţiune de drept comun, prin care reclamanţii T.I. şi K.M., primul în calitate de vicepreşedinte al consiliului de administraţie al A.P.B.T. iar secundul în calitate de membru al aceluiaşi consiliu, au solicitat instanţei obligarea pârâţilor B.D. preşedintele P. la B.T. şi S.C. T.B., să le predea documentaţia asociaţiei P. şi sediul acesteia situat în incinta societăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut în esenţă că, prin sentinţa nr. 101/PI din 13 septembrie 1996, Judecătoria Timişoara, a autorizat modificările aduse actelor constitutive ale asociaţiei P.B.T., care au privit, printre altele, majorarea numărului membrilor Consiliului de Administraţie la 7 membri, între care au figurat şi reclamanţii T.I. ca vicepreşedinte al consiliului şi K.M. ca membru al aceluiaşi consiliu.
A mai reţinut prima instanţă, că prin hotărârea AGA a asociaţiei din 27 octombrie 1997, s-a revocat consiliul de administraţie şi s-a ales un nou consiliu, în componenţa căruia nu au mai fost aleşi reclamanţii, fiind ales în funcţia de preşedinte al A.P.B.T. pârâtul B.D.
Aceste modificări au fost autorizate prin sentinţa nr. 232/bis din 2 decembrie 1997 a Judecătoriei Timişoara, devenită definitivă prin Decizia nr. 865/A din 24 martie 1998, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Ulterior, pârâtul B.D. a fost reconfirmat printr-o hotărâre AGA din 1998, în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al asociaţiei P.B.T., care nu a fost atacată de reclamanţi, astfel că în acest context, s-a apreciat că asociaţia P. şi implicit Consiliul de Administraţie avându-l ca preşedinte pe B.D., a funcţionat legal.
Prin Decizia nr. 949 din 6 noiembrie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis, cu opinia separată a unui judecător, recursul declarat de reclamanţii T.I. şi K.M., împotriva sentinţei nr. 1238 din 3 iulie 2001, pronunţată în dosarul nr. 1073/COM/2000 al Tribunalului Timiş, pe care a modificat-o în sensul că admite acţiunea precizată a reclamanţilor T.I. şi K.M., ca vicepreşedinte al Asociaţiei şi respectiv ca membru al Consiliului de Administraţie.
Prin aceeaşi decizie, s-a constatat că, potrivit sentinţei nr. 101/PJ a Judecătoriei Timişoara, reclamanţii fac parte din Consiliul de Administraţie al Asociaţiei în cauză, întrucât hotărârea AGA din 20 octombrie 1997, prin care a fost ales alt consiliu de administraţie, avându-l ca preşedinte pe pârâtul B.D., a fost anulată prin sentinţa nr. 19350 din 17 noiembrie 1998, pronunţată în dosarul nr. 19700/1997 al Judecătoriei Timişoara, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 28 din 20 ianuarie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 8547/COM/1999.
Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs, constatând că acest consiliu este nelegal, l-a obligat pe pârâtul B.D. să predea reprezentanţilor legali ai Consiliului, respectiv reclamanţilor, conducerea asociaţiei P. şi sediul acesteia, cu daune cominatorii de 10.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea instanţa de recurs a mai reţinut că încheierea nr. 248 din 19 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 236/PI/2001, prin care s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale pentru dizolvarea şi lichidarea asociaţiei P. şi pe cale de consecinţă s-a dispus radierea acesteia din Registrul persoanelor juridice de la Judecătoria Timişoara, pe motiv că a fost realizat scopul în vederea constituirii asociaţiei (distribuirea acţiunilor) nu poate constitui o piedică în calea admiterii acţiunii, atâta timp cât împotriva acestei încheieri se mai poate exercita calea de atac a recursului.
Ulterior, prin încheierea nr. 949 din 6 februarie 2002, Curtea de Apel Timişoara, a dispus îndreptarea dispozitivului deciziei nr. 949 din 6 noiembrie 2001, în sensul că admite acţiunea precizată a reclamanţilor T.I. şi K.M. ca vicepreşedinte al asociaţiei şi respectiv membru al Consiliului de Administraţie împotriva pârâţilor B.D. ca preşedinte al A.P.B.T. şi S.C. B.T. SA şi constatând nelegalitatea Consiliului de Administraţie P.B.T. avându-l ca preşedinte pe B.D., i-a obligat pe pârâţi să predea reclamanţilor în calitate de reprezentanţi legali ai Consiliului de Administraţie conducerea asociaţiei P. şi sediul acesteia.
Împotriva deciziei nr. 949 din 6 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, susţinând că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o greşită soluţionare pe fond a cauzei şi că Decizia este vădit netemeinică.
În dezvoltarea motivelor din recursul în anulare se susţine în esenţă că, din moment ce prin încheierea nr. 248 din 19 aprilie 2001, pronunţată în camera de consiliu în dosarul nr. 236/PI/2001 s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale pentru dizolvarea şi lichidarea asociaţiei P.B.T., şi ca urmare s-a dispus radierea acesteia din Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor al Judecătoriei Timişoara, înseamnă că aceasta şi-a pierdut odată cu rămânerea irevocabilă a acestei încheieri, personalitatea juridică, astfel că atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, cât şi cererea de recurs, au fost formulate de persoane fără calitate procesuală activă şi îndreptate împotriva pârâtului B.D., care la rândul său nu avea calitate procesuală pasivă.
Se mai susţine că din probele dosarului rezultă că asociaţia P. B.T., persoană juridică, nu a fost parte în proces, astfel că faţă de prevederile coroborate ale art. 316 şi art. 282 C. proc. civ., care statuează că dreptul de a exercita calea de atac a recursului îl au numai părţile care au participat în cauză, aceasta nu putea legal exercita, prin reprezentanţii săi, calea de atac împotriva sentinţei nr. 1238 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Timiş, prin care a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, context în care recursul aceloraşi reclamanţi trebuia respins ca fiind formulat de persoane lipsite de calitate procesuală şi nu admis aşa cum a procedat greşit Curtea de Apel Timişoara.
Faţă de faptul că reclamanţii nu au depus la dosar nici o delegaţie care să ateste că sunt reprezentanţii legali ai asociaţiei P.B.T., se susţine în continuare, duce la concluzia că aceştia au acţionat în nume propriu, aceasta în afara faptului că reprezentarea realizată de aceştia nu îndeplineşte cerinţele art. 82 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd printre altele că cererea trebuie să cuprindă denumirea şi sediul părţii şi menţiunea „prin reprezentanţi legali".
Or, respectarea acestei condiţii era obligatorie având în vedere că acţiunea civilă poate fi promovată numai de persoana juridică care este titulara drepturilor pe care tinde să le valorifice, şi nu reprezentanţii săi.
În consecinţă se solicită în baza art. 314 C. proc. civ. admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Recursul în anulare este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că prin sentinţa nr. 26 din 7 martie 1995, pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a autorizat constituirea asociaţiei salariaţilor şi membrilor conducerii S.C. B.T. S.A. şi că ulterior, prin sentinţa nr. 101/PI din 13 septembrie 1996 a aceleiaşi instanţe s-au autorizat modificările aduse actelor constitutive ale asociaţiei, care priveau majorarea componenţei Consiliului de Administraţie la 7 membri, în care, reclamantul T.I. a fost numit în funcţia de vicepreşedinte al asociaţiei, iar reclamantul K.M. deţinea funcţia de membru al aceluiaşi consiliu.
Ulterior, prin hotărârea adunării generale extraordinare a asociaţiei din 20 octombrie 1997 s-a ales un nou consiliu de administraţie al A.P.B.T.(în care reclamanţii T.I. şi K.M. nu au mai fost confirmaţi) având ca preşedinte pe B.D.
Această hotărâre AGA a asociaţiei a fost anulată prin sentinţa nr. 19350 din 17 noiembrie 1998 a Judecătoriei Timişoara, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Timişoara.
Prin încheierea nr. 248 din 19 aprilie 2001 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. 236/PI/2001 s-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele legale, pentru dizolvarea şi lichidarea asociaţiei şi în consecinţă s-a dispus, întrucât asociaţia şi-a realizat scopul pentru care a fost constituită (distribuirea acţiunilor către membri săi) radierea acesteia din Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor de la Judecătoria Timişoara.
În acest context, bine se constată, că în mod greşit, instanţa de recurs a admis recursul reclamanţilor T.I. şi K.M. şi pe fond, cererea de ordonanţă preşedinţială transformată în acţiune de drept comun, dispunând obligarea pârâtului B.D. să predea reclamanţilor conducerea A.P.B.T. şi sediul acesteia, întrucât ca efect al radierii Asociaţiei din Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor pronunţată prin încheierea nr. 248/2001 această asociaţie nu mai era în fiinţă şi ca atare, atât acţiunea formulată de reclamanţi cât şi cererea de recurs, au fost promovate în numele unei persoane lipsită de calitate procesuală activă şi au fost îndreptate împotriva pârâtului B.D., care de asemenea, nu avea calitate procesuală pasivă.
Este adevărat că, încheierea de radiere a A.P.B.T. din Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2556 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, adică ulterior pronunţării deciziei atacate nr. 949 din 6 noiembrie 2001 dar această situaţie nu este de natură a înlătura concluzia care se desprinde din cele arătate mai sus, cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi respectiv a calităţii procesuale pasive a pârâtului, din moment ce încheierea de radiere a asociaţiei a fost confirmată prin hotărâre irevocabilă.
Cu privire la acest aspect, se constată, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate (nr. 949/2001) că în mod greşit instanţa de recurs a procedat (în loc să suspende judecarea cauzei) la soluţionarea recursului, pe motiv că încheierea de radiere mai era la data pronunţării deciziei susceptibilă de recurs.
Or, lipsa calităţii procesuale este o excepţie peremptorie şi absolută peste care nu se poate trece, astfel că aceasta poate fi invocată de către orice parte în orice stadiu al procesului.
În raport de acest considerent esenţial, se constată că, chiar dacă şi celelalte susţineri din recursul în anulare prezentate sub forma criticilor privind lipsa calităţii de reprezentanţi a reclamanţilor, determinată de lipsa oricărei dovezi emanate de la asociaţia PAS din care să rezulte că aceştia au acţionat în numele său (şi nu în nume personal) sau privind lipsa calităţii de parte în proces a Asociaţiei, deşi sunt corecte, acestea au un caracter subsidiar faţă de cele reţinute la soluţionarea cauzei - referitor la lipsa personalităţii juridice a asociaţiei P.B.T., dar, care toate conduc la concluzia că într-adevăr, instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre criticabilă, care în nici un caz nu putea fi îndreptată prin încheierea nr. 949 din 6 februarie 2002 având în vedere că introducerea unei părţi în dispozitiv, în calitate de pârât, respectiv a Asociaţiei PAS B.T., care nu a participat la judecarea în fond a cauzei, depăşeşte cu mult sfera erorilor materiale care pot fi îndreptate în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul în anulare, a se modifica Decizia nr. 949 din 6 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi încheierea nr. 949 din 6 februarie 2002 pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul respingerii recursului declarat de reclamanţii T.I. şi K.M. în numele A.P.B.T. împotriva sentinţei nr. 1238 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 949 din 6 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi încheierii din 6 februarie 2002 a aceleiaşi instanţe pe care le modifică în sensul că respinge recursul declarat de reclamanţii T.I. şi K.M., în numele asociaţiei P. T.B., împotriva sentinţei nr. 1238 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 413/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4137/2003. Comercial → |
|---|
