CSJ. Decizia nr. 4138/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4138/2003
Dosar nr. 1978/2001
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 521 din 22 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a fost admisă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.A. cu sediul în Bucureşti împotriva pârâtei C.I.A.R.M. S.A. cu sediul în Bucureşti, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 150.000.000 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri din riscul asigurat. De asemenea, a mai obligat aceiaşi pârâtă la plata sumei de 35.506.849 lei cu titlu de dobândă calculată pentru perioada 1 octombrie 1999 – 31 martie 2000 cât şi a sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă ca nefondată acţiunea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.I.A.R.M. S.A. împotriva pârâtelor S.C. A.C. SRL Buzău şi a S.C. P. S.A. Calomfireşti. A fost respinsă acţiunea reclamantei formulată împotriva C.I.A.R.M. ALEXANDRIA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamanta S.C. A. S.A. având calitatea de asigurat şi pârâta C.I.A.R.M. S.A. Bucureşti, în calitatea de asigurător, s-a încheiat la data de 21 mai 1999 contractul de asigurare pentru maşini şi utilaje agricole nr. 000434 având ca obiect Combina Deere seria 01178062459, utilaj ce a fost asigurat şi pentru riscul incendiului, în perioada 23 mai 1999 – 22 mai 2000, la o valoare de 200.000.000 lei, asupra căreia părţile au căzut de comun acord, prima de asigurare fiind de 2.400.000 lei plătibilă în 4 rate. Utilajul asigurat a luat foc la data de 24 septembrie 1999, fiind distrus în proporţie de 85%, iar potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 136/1995 privind regimul juridic al asigurărilor, asigurătorul are obligaţia ca la producerea riscului asigurat să-şi îndeplinească obligaţia asumată prin contract.
Din conţinutul adresei nr. 61346 din 26 noiembrie 1999 a Centrului de Studii Experimentări şi Specializare PSI din cadrul Ministerului de Interne reiese că în cauză nu există culpa reclamantei şi nici a celor două chemate în garanţei, respectiv S.C. P. S.A. Calomfireşti, unitatea care exploata utilajul şi S.C. A.C. SRL Buzău care a efectuat revizia tehnică a instalaţiei electrice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 3258 din 15 noiembrie 2000 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. M. S.A. C.I.A.R. cu sediul în Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 521 din 22 mai 2000 pronunţată de secţia civilă a Tribunalului Teleorman. De asemenea a fost respinsă cererea intimatei de dobânzi în apel, ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că potrivit contractului de asigurare încheiat între părţi, având ca obiect combina John Deere, acest utilaj a fost asigurat şi pentru riscul incendiului, la o valoare de 200.000.000 lei, părţile fiind de comun acord, iar prima de asigurare fiind de 2.400.000 lei, plătibilă în patru rate. Potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul avea obligaţia ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului o despăgubire, ceea ce nu a făcut, astfel încât pretenţiile reclamantei intimate apar pe deplin justificate, în mod corect fiind obligată apelanta la plata sumelor pretinse. În legătură cu cererea intimatei privind dobânzi în apel, aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât, deşi în apel se pot solicita dobânzi, potrivit art. 294 C. proc. civ., trebuie să formuleze această cale de atac pentru a putea fi acordate, ceea ce intimata nu a făcut.
Împotriva deciziei civile nr. 3258 din 15 noiembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a declarat recurs reclamanta S.C. M. S.A. C.I.A.R. cu sediul în Bucureşti, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o interpretare superficială a probelor administrate, considerându-se eronat că evenimentul produs la 24 septembrie 1999, soldat cu incendierea bunului asigurat constituie risc asigurat, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 11 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului de asigurare pentru maşini şi utilaje agricole nr. 000434 din 21 mai 1999 având ca obiect combina John Deere, răspunderea care se instituie în cazul încălcării clauzelor, precum şi normele de drept aplicabile litigiului de natură comercială. De necontestat că pârâta, pentru perioada de la 23 mai 1999 până la 22 mai 2000, potrivit propriilor condiţii generale de asigurare aduse la cunoştinţa asiguratului, se obligă la plata despăgubirilor rezultate în urma producerii riscurilor asigurate pentru maşinile şi utilajele agricole asigurate, iar incendiul a constituit un eveniment asigurat. Relevanţă juridică prezintă procesul verbal de incendiu nr. 1 din 24 septembrie 1999 întocmit de Grupul de pompieri al Judeţului Teleorman subunitatea de intervenţie precum şi adresa cu nr. 61346 din 26 noiembrie 1999 a Ministerului de Interne, centrul de studii, experimentări şi specializare P.S.I., din care rezultă neîndoios că incendiul produs la combina de recoltat porumb a avut ca împrejurarea favorabilă şi posibilitate evidentă fenomenul de îmbătrânire a cablurilor electrice.
În acest context s-a dat eficienţă juridică maximă dispoziţiilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 136/1995, respectiv că asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile care apar la producerea riscului asigurat.
Aceste argumentări juridice fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind stabilită corect situaţia de fapt şi de drept, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta S.C. M. S.A. C.I.A.R. BUCUREŞTI, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 3258 din 15 noiembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. M. S.A. C.I.A.R. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 3258 din 15 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4137/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4139/2003. Comercial → |
|---|
