CSJ. Decizia nr. 4143/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.4143/2003

Dosar nr. 9120/2001

Şedinţa publică din 30 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 637/C din 26 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea precizată, formulată de reclamanta A.P.A.P.S Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, împotriva pârâtei S.C.P. cu sediul în Cluj Napoca, şi, în consecinţă, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 21.780.000 lei cu titlu de debit.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între reclamantă şi pârâtă, reclamanta a vândut un număr de 4.979 acţiuni nominative, pârâta asumându-şi obligaţia de a achita preţul acestora în termen de 60 de zile de la data semnării lui, nerespectarea termenului de plată făcând ca pârâta, în calitate de cumpărător, să suporte o penalitate de 0,25% pe zi de întârziere.

Din procesul verbal depus la dosar reiese că părţile din litigiu vor conveni desfiinţarea contractului, fără a preciza data când se va produce acest fapt.

Întrucât din fişele de calcul, depuse de reclamantă, reiese că pârâta nu a respectat obligaţia de plată, la scadenţă, a ratelor aferente preţului nici după reeşalonarea acestora, în temeiul art. 969 şi 970 C. civ., a fost admisă acţiunea reclamantei.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 593 din 5 iulie 2001, a admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 637 din 26 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Cluj, pe care a casat-o şi a păstrat cauza pentru judecată în primă instanţă la Curtea de Apel Cluj, stabilind în continuare termen de judecată la 13 septembrie 2001.

Pentru a decide astfel, Curtea, din oficiu, a invocat greşita calificare a căii de atac, respectiv, apel în loc de recurs, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 99/1999 şi, pe cale de consecinţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă. Apreciind calea de atac ca fiind recurs, Curtea a reţinut că, potrivit art. 4 alin. (3) din actul normativ mai sus indicat, litigiile, privind contractele, convenţiile, protocoalele şi orice acte sau înţelegeri încheiate de instituţiile publice implicate în procesul de privatizare, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti, iar prin HG nr. 450/1999, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanţe, s-a stabilit că aceste litigii se soluţionează de către curtea de apel competentă, cu excepţia cazului în care părţile au încheiat o convenţie arbitrală.

Prin urmare, rezultă că, în temeiul art. 32 şi 32 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 99/1999, cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act, ori se valorifică un drept conferit de lege, sunt de competenţa în primă instanţă a curţii de apel.

Pe cale de consecinţă, recalificând calea de atac, Curtea a considerat apelul formulat ca fiind recurs şi, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (7) C. proc. civ., l-a admis, a casat hotărârea tribunalului şi a păstrat cauza pentru soluţionarea în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2098 din 13 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., cu sediul în Bucureşti, împotriva pârâtei SC S.P. cu sediul în Cluj Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 71 din 12 martie 1996, urmat de actele modificatoare între părţi, pârâta a achiziţionat un număr de acţiuni reprezentând 22,83% din capitalul social al SC S.S. SA, urmând ca preţul să fie achitat conform clauzelor stabilite la art. 3 şi 4 din contract.

Pârâta şi-a respectat obligaţia achitării ratelor la scadenţă, însă, în urma corespondenţelor purtate între părţi, s-a convenit desfiinţarea pe cale amiabilă a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, astfel cum rezultă din înscrisul numit proces-verbal, înregistrat de reclamantă sub nr. 604/352 din 8 februarie 2001.

Împotriva sentinţei civile nr. 298 din 13 septembrie 2001, pronunţată de Curea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta A.P.A.P.S., care a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că, în mod greşit, Curtea de Apel Cluj a soluţionat cauza ca instanţă de fond, fiind încălcate dispoziţiile legale care reglementează competenţa materială, solicitând casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Cluj ca instanţă competentă a soluţiona apelul, invocându-se, ca temei de drept al recursului, dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (6) C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu critica formulată în cererea de recurs, constată că aceasta este fondată, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Greşit a apreciat Curtea de Apel Cluj că este competentă material pentru a soluţiona cauza în primă instanţei, deoarece cadrul juridic în materie reglementează imperativ criteriile pe baza cărora este stabilită competenţa materială a acestei instanţe. Astfel, curtea de apel este competentă de a soluţiona ca instanţă de fond, conform dispoziţiilor art. 3231 din Legea nr. 99/1999, numai cererile prevăzute la art. 3213 alin. (13), la art. 3228 şi la art. 3220, judecată care se face de urgenţă şi cu precădere. Mai mult, reglementările art. 3231 sunt de strictă interpretare, ele referindu-se cu maximă precizie la cererile prin care se atacă actele prevăzute în OG nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, precum şi la cele prin care se valorifică un drept conferit de acestea.

Raportat la obiectul litigiului comercial dedus judecăţii, reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 21 noiembrie 2000 la Tribunalul Cluj, obligarea pârâtei la plata unei sume de bani cu titlu de debite, în baza unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni şi a unor acte adiţionale, subsecvente încheierii contractului, toate aceste aspecte juridice fiind exceptate de reglementările art. 3228 din Legea nr. 99/1999, competenţa materială, ca instanţă de fond, revenind tribunalelor.

În acest sens, relevanţa juridică maximă este conferită de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., care instituie o plenitudine de competenţă materială tribunalelor, acestea judecând în primă instanţă acele procese şi cereri, în materie comercială, al căror obiect au o valoare de peste la 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile, în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.

Astfel, greşit Curtea de Apel Cluj a calificat calea de atac a reclamantei A.P.A.P.S. ca fiind recurs, întrucât, faţă de normele imperative care guvernează materia competenţei, cererea reclamantei, prin care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie sentinţa civilă nr. 637/C din 26 martie 2001 a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reprezintă calea de atac a apelului.

Dându-se eficienţă juridică aspectelor invocate anterior, urmează a admite recursul promovat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 298 din 13 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar în temeiul art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) şi (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 298 din 13 septembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 4143/2003. Comercial