CSJ. Decizia nr. 4144/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4144/2003
Dosar nr. 31/2002
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8620 din 5 decembrie 2000, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.P.R. C.C. Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii: V.T., B.M., A.I. şi B.D., pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de 7.500.000 lei din care suma de 5.000.000 lei reprezentând împrumut nerestituit la scadenţă şi diferenţa de 2.500.000 lei dobândă, plus 660.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere în plată în sumă de 13.887.500 lei reţinând că potrivit Legii nr. 313/1879 clauza penală este nulă.
Apelul declarat de reclamanta B.P.R. C.C. Bucureşti, împotriva susmenţionatei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 629/A din 12 septembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă, că nu există temei pentru obligarea pârâţilor la plata penalităţilor întrucât clauza penală prevăzută în contract este contrară Legii nr. 313/1879 fiind nulă, şi ca atare nu poate produce efecte.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs, reclamanta B.P.R. C.C., în faliment, agenţia Galaţi, prin lichidator S.C. R.O.A.L. SRL, susţinând în esenţă, că, din moment ce, părţile au convenit, prin art. 5 din contractul de împrumut clauza penală, aceasta operează în sensul art. 969 C. civ., şi ca atare, instanţele erau datoare să acorde penalităţile de întârziere în plată al căror cuantum se cifrează până la data de 25 septembrie 2000 la 13.887.500 lei.
Mai susţine recurenta că, din actele dosarului rezultă fără dubiu, că, B.P.R. C.C., are calitate de comerciant, situaţie, care atrage în temeiul art. 56 C. com., aplicarea în litigiul de faţă a legii comerciale (chiar dacă partenerul nu era comerciant) şi că, fiind declarată în faliment, întârzierea în plată a ratelor atrage din partea sa, imposibilitatea achitării drepturilor creditorilor.
În consecinţă, reclamanta, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului schimbarea în parte a sentinţei şi obligarea pârâtului pe fond şi la penalităţile în sumă de 13.887.500 lei.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Examinând, susţinerile recurentei în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că bine, atât instanţa fondului, cât şi instanţa de apel, au reţinut, că suma solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere, în cuantum de 13.887.500 lei, nu poate fi acordată, în condiţiile în care, Legea nr. 313/1879, statuează că în cazul contractului de împrumut clauza penală, este inadmisibilă.
Or, cum, dispoziţiile legii precizate, nu fac nici o deosebire între convenţiile de împrumut civile şi contractele de împrumut comerciale, rezultă că, în mod, corect, instanţele au apreciat că prevederile Legii nr. 313/1879, sunt incidente şi în cauza de faţă, astfel că chiar dacă părţile au înserat prin voinţa lor, clauza penală în contractul în discuţie, aceasta este nulă întrucât este contrară legii.
Aşa fiind, urmează a se respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B.P.R. C.C. Bucureşti, prin lichidator S.C. R.R.A.L. SRL, împotriva deciziei nr. 629/A din 12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4143/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4145/2003. Comercial → |
|---|
