CSJ. Decizia nr. 4145/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4145/2003
Dosar nr. 84/2002
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1117 din 16 februarie 2001 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca a fost respinsă acţiunea reclamantei A.P.A.P.S., în calitatea de succesoare a F.P.S., cu sediul în Bucureşti, împotriva pârâtei A.N.C. S.A. Cluj având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 3.911.400 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumei datorate în prima zi a anului 1998 în care banca a efectuat plăţi în condiţiile în care în perioada 30 decembrie 1997- 5 ianuarie 1998 banca nu a făcut operaţiuni de plăţi, iar data scadenţei a fost 30 decembrie 1997.
Prin Decizia civilă nr. 151/A/C din 18 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat apelul declarat de A.P.A.P.S., Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1117 din 16 februarie 2001 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca, pe care a menţinut-o în totalitate, cu motivarea că intimata nu are nici o culpă în efectuarea plăţii valabile din data de 5 ianuarie 1998.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 837 din 4 octombrie 2001 a admis recursul declarat de A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 151/A/C din 18 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a casat-o şi rejudecând a desfiinţat sentinţa civilă nr. 1117 din 16 februarie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca, păstrând cauza pentru soluţionare în primă instanţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a stabilit că, din oficiu, curtea a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţelor în soluţionarea cauzei. Potrivit art. 43, art. 3228 şi art. 3231 din Legea nr. 99/1999, litigiile în legătură cu privatizarea reglementată de acest act normativ se soluţionează de curţile de apel în primă instanţă, având o singură cale de atac, cea a recursului. Prin urmare, nici judecătoria nu era competentă să soluţioneze în fond această acţiune şi nici tribunalul care în plus a soluţionat cauza într-o cale de atac inexistentă pentru acest gen de litigii.
Prin sentinţa civilă nr. 395 din 8 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în Bucureşti împotriva pârâtei A.N.C. cu sediul în Cluj Napoca, cu motivarea că pretenţiile reclamantei reprezintă o rată scadentă la data de 30 decembrie 1997 care a fost achitată de pârâtă la data de 6 ianuarie 1998, situaţie în care termenul de prescripţie special prevăzut de Legea nr. 99/1999 a fost în mod evident depăşit.
Împotriva sentinţei civile nr. 395 din 8 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă, sub aspectul că în mod greşit Curtea de Apel Cluj a admis recursul reclamantei, considerând că îi revine competenţa materială a soluţionării prezentului litigiu comercial în primă instanţă, existând o singură cale de atac cea a recursului, invocându-se ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la critica formulată în cererea de recurs, constată că aceasta este pe deplin fondată, urmând a admite recursul pentru următoarele considerente.
Greşit a apreciat Curtea de Apel Cluj că are competenţa materială de a soluţiona cauza în primă instanţă, deoarece cadrul juridic în materie, reglementează imperativ şi cu exactitate criteriile pe baza cărora este stabilită competenţa unei curţi de apel de a soluţiona un litigiu comercial ca instanţă de fond. Astfel, curtea de apel este competentă de a soluţiona ca instanţă de fond, conform dispoziţiilor art. 3231 din Legea nr. 99/1999 numai cererile prevăzute la art. 3213 alin. (13), la art. 3228 şi la art. 3229, judecată care se face de urgenţă şi cu precădere. Apare cât se poate de evident că reglementările art. 3231 sunt de strictă interpretare, ele referindu-se la cererile prin care se atacă actele prevăzute în OG nr. 88/1997 modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 precum şi la cele prin care se valorifică un drept conferit de acestea.
Obiectul litigiului îl reprezintă, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, obligarea pârâtei la plata unor sume de bani cu titlu de penalităţi, urmare a nerespectării obligaţiilor asumate prin încheierea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 599 din 8 decembrie 1994, iar aceste aspecte juridice sunt exceptate de reglementările art. 3228 din Legea nr. 99/1999.
Justificat, relevanţă juridică maximă va fi conferită dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., care instituie o plenitudine de competenţă materială tribunalului, acesta judecând în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei inclusiv, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. Astfel, greşit Curtea de Apel Cluj a calificat calea de atac a reclamantei A.P.A.P.S. ca fiind recurs, întrucât faţă de normele imperative care guvernează materia competenţei, cererea reclamantei prin care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie sentinţa civilă nr. 1117 din 16 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reprezintă calea de atac a apelului.
Deoarece toate instanţele judecătoreşti anterioare au pronunţat hotărâri cu încălcarea competenţei materiale, dându-se eficienţă juridică argumentelor expuse, urmează a admite recursul promovat de A.P.A.P.S. Bucureşti, iar în temeiul art. 304 pct. 3 şi 6 raportat la art. 312 alin. (3) şi (6) C. proc. civ. va casa sentinţa civilă nr. 1117 din 16 februarie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca, Decizia civilă nr. 151/A/C din 18 iunie 2001 a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, Decizia civilă nr. 837 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi sentinţa civilă nr. 395 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi va trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, casează sentinţa nr. 1117 din 16 februarie 2001 a Judecătoriei Cluj, Decizia nr. 151 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Cluj, Decizia nr. 837 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi sentinţa nr. 395 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj şi trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4144/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4148/2003. Comercial → |
|---|
