ICCJ. Decizia nr. 4176/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4176/2003
Dosar nr. 772/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11486 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.D. şi a obligat pe pârâta R.N.P. la plata sumei de 1.596.400.000 lei despăgubiri, 497.100.000 lei dobândă legală şi 217.680.800 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantului reprezentând cota de participare a sa în calitate de administrator la profitul net al regiei pentru perioada 1 ianuarie – 31 iulie 2000 îşi au temeiul în contractul de administrare nr. 112997/RT din 20 septembrie 1999 modificat succesiv prin două acte adiţionale din septembrie 1999 şi respectiv iulie 2000 la care se adaugă dobânda legală pe perioada 1 aprilie 2001 – 15 ianuarie 2002 astfel cum au fost cuantificate prin expertiza contabilă administrată în cauză.
Împotriva sentinţei pârâta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. invocând interpretarea greşită a contractului de administrare în raport de prevederile OUG nr. 58/2000 modificată prin OUG nr. 117/2000 şi calculul incorect al dobânzilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 164 din 3 februarie 2003 a respins recursul ca nefondat menţinând sentinţa datorată sub aspectul soluţiei şi al motivării.
Ambele hotărâri au fost atacate de Procurorul General cu recurs în anulare conform art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 9 C. proc. civ.
Se invocă ca motiv de încălcare esenţială a legii ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond aplicarea eronată a prevederilor art. 43 C. com. deoarece:
- obligaţia de plată a regiei nu avea la data introducerii cererii de chemare în judecată caracter lichid, cuantumul sumei fiind stabilit în faţa instanţei de către expert;
- în lipsa unui termen pentru plata obligaţiei de către pârâtă, aceasta nu era exigibilă la data de 1 aprilie 2001, ci la data punerii în întârziere prin cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinare intimatul C.D. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate arătând că drepturile băneşti cuvenite administratorului sunt asimilate dividendelor inclusiv sub aspectul determinării scadenţei.
Recursul în anulare nu este fondat.
Dobânzile care se acordă în baza art. 43 C. com. sunt daune interese moratorii şi ele curg de drept dacă obligaţia debitorului constă în plata unei sume de bani, este lichidă şi exigibilă.
În sensul art. 43 C. com. obligaţia trebuie să fie comercială pentru debitor iar în cauză regia pârâtă are o atare calitate conform art. 1 din Legea nr. 26/1990, republicată privind registrul comerţului.
Prin urmare, în cauză aplicându-se art. 43 C. com., nu este necesară punerea în întârziere a debitorului, el fiind de drept în întârziere, cu data exigibilităţii creanţei.
În speţă, drepturile băneşti ale administratorului constând într-o cotă de participare la profitul regiei iar destinaţia profitului stabilindu-se la data adoptării bilanţului contabil şi a raportului de gestiune, dreptul de creanţă astfel individualizat este scadent cu această dată.
În ce priveşte caracterul lichid al creanţei se reţine că potrivit art. 379 alin. (4) aceasta există nu numai atunci când câtimea este determinată prin însuşi actul de creanţă dar şi când este determinabil cu ajutorul acestuia sau a altor acte opozabile debitorului chiar dacă prin această determinare a fost necesară în cauză administrarea unei expertize contabile.
Aşa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul în anulare menţinând hotărârile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia judiciară civilă, împotriva deciziei nr. 164 din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi sentinţei civile nr. 11486 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4175/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4177/2003. Comercial → |
|---|
