ICCJ. Decizia nr. 4180/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4180/2003
Dosar nr. 3423/2001
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 mai 2000 reclamanta S.C. M. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul P.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 705 USD în echivalent în lei la cursul oficial BNR din ziua plăţii, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 3602 din 7 iunie 2000 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârât la plata sumei de 705 USD în echivalent în lei la cursul oficial BNR din ziua plăţii. A anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanţie a numitului B.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în baza contractului de prestări servicii pentru persoane fizice C. G.S.M. nr. 027421 din 10 iulie 1997 şi a contractului de adeziune reclamanta a prestat pentru pârât servicii de telefonie mobilă în perioada iunie 1998- septembrie 1998 conform facturilor depuse în copie, la dosar. Întrucât pârâtul nu a achitat contravaloarea acestor servicii şi nici nu a făcut dovada celor susţinute prin întâmpinare, instanţa a admis acţiunea.
Apelul declarat de pârâtul P.G. împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin Decizia nr. 217 din 19 februarie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâtul P.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că ambele instanţe au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. întrucât instanţele au judecat cauza fără citarea persoanei „chemate în garanţie", care putea face dovada achitării debitului şi că ambele hotărâri se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate şi anume notificările 1708 din 28 aprilie 1999 şi 4503 din 29 octombrie 1999 trimise reclamantei prin care a recunoscut debitul de 6.100.700 lei (24 USD) prevăzut în factura CNX nr. 1476057. Mai susţine recurentul că suma a fost majorată artificial şi au apărut facturi totalizând suma de 705 USD, când, în realitate, de la prima notificare trebuia sistată furnizarea de servicii.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. şi 11 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate, desfiinţarea sentinţei civile nr. 3602 din 7 iunie 2000 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia comercială, şi rejudecarea cauzei la instanţa de fond.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză şi că nu au încălcat normele de procedură, prin necitarea chematului în garanţie B.G., prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 C. proc. civ., neefectuând o analiză temeinică şi integrală a probelor administrate în cauză, astfel că, criticile formulate de recurent nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. pentru reformarea hotărârii atacate (art. 304 pct. 11 C. proc. civ. fiind abrogat).
Din analiza dosarului de la instanţa de fond cât şi din apel se constată că procedura de citare cu chematul în garanţie B.G. a fost legal îndeplinită, astfel că această critică fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă ca atare.
De asemenea şi al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât notificările menţionate de recurent prin care a comunicat reclamantei că i s-a sustras aparatul telefonic au fost apreciate de instanţa de judecată, dar pârâtul recurent a dovedit multă pasivitate, neprezentându-se în instanţă pentru a propune probatoriile în apărare cât şi pentru a timbra cererea de chemare în garanţie a numitului B.G.
De altfel, în recurs, s-a primit de la Biroul Individual executor Judecătoresc S.D. adresa din 4 septembrie 2002 dosar executare nr. 570/2001 prin care se face cunoscut Primăriei sector 3, Direcţia Taxe şi Impozite, că „datorită achitării debitului către S.C. M. S.A. de către P.G. să se procedeze la radierea interdicţiei de vânzare ce a fost instituită asupra acestuia".
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.G. împotriva deciziei nr. 217 din 19 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 418/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4181/2003. Comercial → |
|---|
