CSJ. Decizia nr. 418/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.418/2003
DOSAR Nr.7159/2000
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „N.S." SRL Herculane Judeţul Caraş Severin împotriva deciziei nr.623 din 15 iunie 2000 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia Comercială şi de contencios Administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă SC „N.S." SRL Băile Herculane prin avocat A.N. şi intimata reclamantă SC „M.C.I." SRL Cronea judeţul Caraş Severin prin avocat M.S.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul a fost timbrat, după care, Curtea, a acordat cuvântul părţilor.
Reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar pe care le-a susţinut oral.
Intimata prin reprzentanta sa a solicitat respingerea recursului, pentru motivele din întâmpinare cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea îngregistrată la 2 aprilie 1998, reclamanta SC „M.C.I." SRL Cornea judeţul Caraş Severin a chemat în judecată pe pârâta SC „N.S." SRL Băile Herculane, solicitând, instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că, este proprietara staţiei de alimentare cu produse petroliere C., situată în Cornea, şi să dispună, în contradictoriu cu acceeaşi pârâtă, rezoluţiunea contractului de asociere în participaţiune încheiat între cele două societăţi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că pentru construirea staţiei Peco, şi exploatarea în comun a acesteia, pârâta a contractat un împrumut bancar, a cărei restituire a fost garantată prin ipoteca constituită asupra bunurilor imobile ale asociatei C.A., din cadrul SC „M.C.I."SRL, şi cum acest împrumut nu a fost restituit la termen, a fost achitat împreună cu dobânzile aferente, de către reclamantă, situaţie în care, aceasta a considerat că, prin efectuarea acestor plăţi, a devenit proprietatea utilajelor staţiei conform inventariului acestora.
Totodată, mai arată reclamanta, că, urmare încetării prestaţiilor, solicită, pronunţarea unor hotărâri prin care să se dispună, rezoluţiunea contractului de asociere în participaţiune, încheiat între părţile semnatare.
Prin sentinţa nr.661 din 15 iulie 1999, Tribunalul Caraş Severin (investit prin hotărâre declinatorie de competenţă) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC „M.C.I." SRL, împotriva pârâtei SC „N.S."SRL şi în consecinţă a dispus, rezoluţiunea contractului de asociere în patricipaţiune încheiat de părţi la 10 martie 1994.
Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa a constatat că, din împrumutul bancar de 30.000.000 lei, contractat de pârâta SC „N.S." SRL, au fost cumpărate trei pompe în valoare de 7.644.000 lei, două rezervoare în valoare de 20.744.714 lei, care se află în staţia Peco construită în baza contractului de asociere, şi că din acest împrumut, reclamanta SC „M.C.I." SRL, a achitat 22.500.000 lei credit şi 12.669.708 lei dobânzi, iar diferenţa a fost achitată de pârâtă SC „N.S." SRL, respectiv 7.500.000 lei credit şi 18.692.743 lei dobânzi bancare.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă, prin care aceasta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 248.462.000 lei, ca nedovedită.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că, la data de 10 martie 1994 părţile în litigiu au încheiat pe durată nedeterminată un contract de asociere în participaţiune, în vederea construirii în comun a unei staţii PECO, pe lângă care să funcţioneze o casă de schimb valutar, un complex comercial şi alte utilităţi. Totodată, prima instanţă, a mai reţinut că, prin contract, s-a prevăzut că fiecare din părţile contractante, va participa la cheltuieli cu o cotă de 50%, care va fi păstrată şi în ceea ce priveşte împărţirea profitului.
Cu toate acestea, pârâta, a restituit din împrumutul bancar,(şi a plătit dobânzi) făcut în vederea construirii staţiei Peco, o sumă cu mult mai mică decât cota la care se obligase prin contract, respectiv 50%. A mai susţinut instanţa , în baza depoziţiei martorilor că, la scurt timp după punerea în funcţiune a staţiei – 14 ianuarie 1996 –, între părţile semnatare ale contractului de asociere în participaţiune au apărut neînţelegeri serioase, care au degenerat ulterior printr-un atac armat îndreptat de salariaţii pârâtei împotriva familiei lui C.I., care administrau efectiv staţia Peco, situaţie conflictuală, care s-a soldat prin întocmirea unui dosar penal.
În atare situaţie, prima instanţă a reţinut că, se impune, pronunţarea rezoluţiunii contractului de asociere în participaţiune, în temeiul art.1201 cod civil, întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate din cauze imputabile în exclusivitate acesteia, constând în neparticiparea la cheltuielile comune, privind construirea staţiei şi achiziţionarea de marfă, cu alte cuvinte, nu a desfăşurat,activitatea prevăzută în contractul de asociere, datorită angajatului său V.D., care, prin faptele sale a generat starea conflictuală între cele două societăţi.
A mai reţinut instanţa că, în legătură cu bunurile cumpărate din împrumutul bancar, la achiziţionarea cărora reclamanta a contribuit cu suma de 22.500.000 lei, iar pârâta cu 7.500.000 lei, părţile urmează a se desocotila ieşirea din indiviziune.
În ceea ce priveşte pretenţia pârâtei, formulată prin cererea reconvenţională, privind obligarea reclamantei la plata sumei de 248.462.000 lei, cu titlu de daune, cauzate prin nederularea contractului de asociere în participaţiune, prima instanţă a reţinut că, asocierea nu a durat decât şase lunişi că la dosar nu există nici o probă, care să dovedească temeinicia acestor pretenţii aşa încât cu această motivarea respins cererea reconvenţională.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta SC „N.S." SRL a fost respins prin Decizia nr.623 din 15 iunie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că, bine prima instanţă a apreciat în baza probelor administrate, culpa apelantei pârâte, SC „N.S." SRL, constând înneîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de asociere în participaţiune şi ca atare a pronunţat rezoluţiunea acestuia.
De asemenea, aceeaşi instanţă, a mai reţinut că, în mod justificat instanţa fondului a respins cererea reconvenţională, în condiţiile în care, la dosar nu se află nici o probă care să confirme că pârâta ar fi suferit daune în echivalentul solicitat, din cauza neexecutării aceluiaşi contract.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC „N.S." SRL Băile Herculane, susţinând în esenţă că, numai printr-o greşită interpretare a probelor de la dosar şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, această instanţă a menţinut sentinţa tribunalului de admitere a acţiunii principale şi de respingere a cererii reconvenţionale.
Astfel se susţine că, în mod criticabil, prima instanţă a pronunţat rezoluţiunea contractului de asociere în participaţiune reţinând, în fundamentarea soluţiei, că, asocierea în participaţiunenu mai poate continua din culpa excluvisă a recurentei pârâte, care în realitate este inexistentă, în loc să considere, aşa cum o demonstrează probele de la dosar că aceasta aparţine reclamantei, care a contribuit la cheltuielile necesareconstruirii staţiei Peco,numai în procent de18,7% iar la cele privind aprovizionarea cu carburanţi, numai cu 18,18%, adică, cu mult sub procentul de 50% aşa cum s-a angajat prin contract, aceasta în afara faptului că şi-a însuşit în totalitate profitul realizat şi în plus a procedat şila concedierea personalului angajat , de comun acord, pe care l-a înlocuit cu persoane care să-i servească interesele, pentru ca ulterior să hotărască tot unilateral şi schimbarea denumirii firmei din SC „N.S." SRL în SC „M.C.I." SRL.
Mai susţine recurenta că, în mod greşit, instanţa de apel a menţinut sentinţa şi sub aspectul respingerii cererii sale reconvenţionale, care era întemeiată, în raportcu dovezile existente la dosar (filele 19-22 recurs), din care rezultă că pârâta a contribuit la cheltuielile determinate de edificarea staţiei Peco, cu suma de 64.592.306 lei, iar reclamanta cu suma de 14.867.000 lei, astfel că în acest context, reclamanta trebuia pe cale reconvenţională să-i restituie integral suma menţionată care în echivalent reprezintă 51.763 D.M. iar reactualizată reprezintă 248.462.000 lei (adică atât cât a solicitat prin cererea reconvenţională).
În consecinţă, pârâta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, şi pe fond , admiterea cererii reconvenţionale, cu obligarea reclamantei la plata sumelor datorate şi justificate prin cererea reconvenţională.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, (filele 54 şi 55 fond) rezultă că după o perioadă scurtă de timp, de la încheierea contractului de asociere în participaţiune, relaţiile dintre părţile semnatare s-au deteriorat, pentru ca în final, salariaţii pârâtei să recurgă la un atac armat, soldat cu un dosar penal, împotriva familiei lu iC.I., care se ocupa efectiv de administrarea staţiei Peco, edificată în urma asociarii realizate între părţile aflate în proces.
Faţă de gravitateafaptelor săvârşite de pârâtă, prin angajaţii săi, astfel cum rezultă din depoziţiile martorilor care au fost audiaţi în cauză, în mod justificat, instanţa fondului a apreciat că, asocierea nu mai poate continua din culpa exclusivă a pârâtei, constând în crearea unei stări conflictuale între părţile semnatare ale contractului, care s-a reflectat ulterior şi în neparticiparea pârâtei la desfăşurarea activităţii prevăzută în contractul de asociere şi în mod deosebit la suportarea în cotele stabilite a cheltuielilor aferente construirii staţiei Peco şi aprovizionării cu combustibil a acesteia.
Or, în acest context, bine, prima instanţă, raportat şi la celelalte probe de la dosar, care nu atestă nici o faptăde natură a demonstra culpa reclamantei în legătură cu încetareaasocierii, a pronunţat în acţiunea principală,rezoluţiunea contractului de asociere în participaţiune, din culpa exclusivă a pârâtei, reţinând lipsa oricărei dovezi care să confirme că, la rândul ei şi reclamanta, prin comportarea sa, ar fi contribuit în vreun fel la împiedicarea pârâtei să-şi execute obligaţiile corelative asumate prin contractul de asociere.
Este adevărat că prin actul aflat la fila 20 din dosarul de recurs părţile au stabilit că reclamanta a contribuit cu o sumă mai mică la edificarea staţiei PECO dar această problemă urmează a fi elucidată în cadrul altei pricini, care formează obiectul dosarului nr.570/1997 al Tribunalului Caraş Severin, iar din acest punct de vedere primul motiv de recurs va fi respins.
De altfel, motivele de recurs formulate de pârâtă nu au fost încadrate în dispoziţiilor art.304 din Codul de procedură civilă, ele reprezentând de fapt o înşiruire a nemulţumirilor acesteia în legătură cu soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte criticile legate de modul în care a fost rezolvată cererea reconvenţională, se reţine că, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile (fila 26 din dosarul judecătoriei) dinconcluziile căreia rezultă că suma pe care ar fi putut să o pretindă SC „N.S." SRL Băile Herculane din derularea contractului de asociere este de 64.248.260 lei, conform evidenţelor contabile, ceea ce actualizat reprezintă suma de 268.213.281 lei.
Cu toate acestea, instanţele au fost îndreptăţite să respingă cererea reconvenţională formulată de societatea comercială pârâtă deoarece acest calcul este unul ipotetic, pentru situaţia în care asocierea ar fi avut un caracter real, efectiv, or, în cauză, s-a demonstrat că, datorită neînţelegerilor intervenite asocierea nu a avut loc decât în primele şase luni, neexistând dovezi care să susţină pretenţiile pârâtei în cererea reconvenţională.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins în conformitate cu art.312 din Codul de procedură civilă.
Totodată în lipsa unor dovezi concludente, urmează a fi respinsă cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta SC „N.S." SRL Băile Herculane, împotriva deciziei nr.623 din 15 iunie 2000 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4179/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4180/2003. Comercial → |
|---|
