ICCJ. Decizia nr. 4187/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4187/2003
Dosar nr. 525/2002
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 iunie 2000 reclamanta A.F. D. prin administrator D.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.G. solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să fie obligat să-i restituie un număr de 68 navete sau contravaloarea acestora în sumă de 27.064.000 lei.Prin sentinţa civilă nr. 4805 din 25 septembrie 2000 Judecătoria Motru a respins acţiunea cu motivarea că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Gorj prin Decizia civilă nr. 628/2001 a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa criticată şi a constatat competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă a Tribunalului Gorj cu indicaţia de a se stabili adevăratele raporturi între părţi.
Constatând că din probele administrate nu rezultă cui au fost predate navetele, calitatea pârâtului şi în numele cui a acţionat, prin sentinţa civilă nr. 154 din 27 aprilie 2001, Tribunalul Gorj a respins acţiunea reţinând lipsa calităţii procesuale a pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamantul criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie întrucât nu a apreciat corect situaţia de fapt.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 1012 din 8 noiembrie 2001 a respins apelul ca nefondat.
În pronunţarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că nu există acte doveditoare a convenţiei şi părţilor care au încheiat-o, dacă a avut loc o predare reală a celor 68 navete şi dacă au fost restituite considerând că pe de o parte acţiunea nu este dovedită, iar pe de altă parte pârâtul chiar dacă ar fi ridicat navetele nu a făcut-o în nume propriu.
La data de 9 ianuarie 2002 reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie din conţinutul motivelor reieşind că s-a făcut referire la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că s-a făcut dovada predării navetelor fapt confirmat şi de pârât şi că deşi a solicitat introducerea în cauză a persoanei juridice a cărei prepus era pârâtul instanţele nu au procedat în consecinţă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 46 C. com. obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate prin corespondenţă, telegrame cu registrele părţilor, cu martori.
De reţinut că în concepţia Codului comercial obligaţiile comerciale pot fi dovedite atât cu mijloacele de probă admise de dreptul civil cât şi anumite mijloace de probă specifice activităţii comerciale.
În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada existenţei şi predării celor 68 navete, depoziţiile martorilor fiind contradictorii şi insuficiente, iar pe de altă parte nu s-au produs dovezi din conţinutul cărora să rezulte că pârâtul chiar ar fi ridicat navetele în nume propriu sau pentru o persoană juridică.
De altfel pe parcursul derulării litigiului reclamantul nu şi-a lărgit cadrul procesual pasiv, iar pârâtul prin întâmpinarea depusă în apel contestă calitatea de prepus a societăţii comerciale de care se face vorbire în recurs.
În aceste condiţii, soluţia instanţei de apel privind lipsa calităţii procesuale pasive este legală şi temeinică situaţie în care potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 1012 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4183/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4188/2003. Comercial → |
|---|
