ICCJ. Decizia nr. 4181/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4181/2003
Dosar nr. 4117/2001
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 596 din 31 mai 2000 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială, a admis acţiunea precizată formulată de S.E.T.E. S.A. Deva şi a obligat pe pârâta S.C. G.F. S.A. Haţeg la plata sumelor de 2.500.000 lei contravaloare prestaţii şi 7.812.500 lei penalităţi de întârziere aferente perioadei 1-25 aprilie 2000.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, deşi reclamanta şi-a executat obligaţia asumată prin contractul nr. 10 din 22 iunie 1998 întocmind expertizele convenite, pârâta şi-a executat în parte obligaţia de plată achitând reclamantei 1.300.000 lei din valoarea totală de 3.800.000 lei, restul de plată fiind de 2.500.000 lei.
S-a mai reţinut că în baza art. 6 pct. b) din contract pârâta datorează şi penalităţi aferente în sumă de 7.812.500 lei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 955 din 24 noiembrie 2000, schimbându-se în parte sentinţa atacată în ce priveşte cuantumul pretenţiilor pe care l-a stabilit la 1.500.000 lei contravaloare prestaţii şi 4.640.000 lei penalităţi.
Criticile apelantei cu privire la stabilirea situaţiei de fapt s-au apreciat ca întemeiate, instanţa de apel reţinând că părţile au încheiat două contracte, primul contract fiind rezoluţionat prin hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus şi restituirea plăţii de 11.000.000 lei efectuată de pârâtă iar pentru contractul nr. 10/98 pârâta a plătit ulterior 1.000.000 lei la 9 iulie 1998 cu titlu de avans şi 1.300.000 lei la 20 iulie 1998 aşa încât diferenţa de plată este de 1.500.000 lei iar penalităţile aferente de 4.500.000 lei.
Împotriva deciziei societatea pârâtă a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei.
Fără a se face referire la motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile vizează în esenţă aprecierea greşită a probelor de la dosar.
- conform anexei 3 la contract plata s-a stipulat integral la predarea lucrării, fără avans, instanţa interpretând greşit că plata de 1.000.000 lei s-a făcut cu titlu de avans.
- conform evidenţelor din contabilitatea pârâtei, aceasta, la data de 9 iulie 1998 era creditoare cu suma de 7.250.000 lei din care s-a plătit în perioada 9 iulie 1998 - 30 noiembrie 1998 – 4.750.000 lei rezultând diferenţa de 2.500.000 lei.
Recursul nu este fondat.
Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată l-a format executarea contractului de prestări servicii nr. 10 încheiat între părţi la 22 iunie 1998.
După cum susţine recurenta, între părţi au existat şi alte contracte prin care aceasta s-a obligat la efectuarea de expertize către pârâtă.
Tocmai această împrejurare a avut-o în vedere instanţa de apel, reţinând, conform probelor administrate că prin sentinţa nr. 928/1999 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin Decizia nr. 191 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pentru contractul anterior s-a plătit suma de 11 milioane lei din cele 12, dispunându-se rezoluţiunea şi restituirea plăţii efectuate.
Or, cum bine s-a reţinut, plăţile ulterioare de 1.000.000 lei achitat la 9 iulie 1998 şi 1.300.000 lei achitat la 20 iulie 1998 sunt plăţi efectuate în baza contractului nr. 10/1998 aşa încât diferenţa de plată este de 1.500.000 lei.
Recurenta nu face însă nici o referire la aceste considerente din Decizia atacată iar susţinerea cu privire la anexa 3 din contract care nu permite plata unui avans nu poate fi primită, ea neexistând la dosar.
În ce priveşte evidenţa contabilă pe care recurenta o invocă, aceasta se referă nediferenţiat pe contracte la plăţile efectuate recurentei, or obiectul litigiului îl reprezintă numai contractul nr. 10/1998 după cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menţinând Decizia atacată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.E.T.E. S.A. Deva împotriva deciziei nr. 955 A din 24 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4180/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4182/2003. Comercial → |
|---|
