ICCJ. Decizia nr. 4227/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4227/2003
Dosar nr. 1970/2002
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 809 din 6 noiembrie 2000 pronunţată la Tribunalul Vaslui a fost admisă acţiunea formulată de F.P.S. cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. cu sediul în Bârlad, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 498.516.350 lei reprezentând dividende pentru exerciţiul financiar al anului 1997 şi 276.457.675 lei cu titlu de dobânzi comerciale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că plata dividendelor decurge din calitatea de acţionar a F.P.S., iar Adunarea Generală a Acţionarilor a aprobat bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1997 din care rezultă că suma cuvenită cu titlu de dividende acţionarului F.P.S. este de 560.347.134 lei, din care s-a scăzut impozitul aferent şi sumele cuvenite reprezentanţilor F.P.S. în AGA, rămânând o sumă datorată în cuantum de 498.516.350 lei. În conformitate cu prevederile art. 43 C. com., reclamanta a calculat daune interese moratorii în sumă de 276.457.675 lei la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia comercială nr. 133/A din 26 martie 2001 a admis apelul introdus de pârâta S.C. A. S.A. Bârlad împotriva sentinţei civile nr. 809 din 6 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Vaslui pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de acţiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 276.457.675 lei dobânzi comerciale. De asemenea a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a obligat intimata să achite apelantei suma de 12.622.240 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că în conformitate cu dispoziţiile art. 43 C. com. datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, iar în această situaţie intimata avea obligaţia să facă dovada prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei de către apelanta – pârâtă, iar intimata nu a făcut probe în acest sens. Intimata reclamantă nu a făcut dovada că aceste sume (dividende) erau constituite în depozite bancare pe timp de un an, ci sumele primite cu titlu de dividende sunt vărsate imediat la bugetul statului ca venituri ale bugetului şi nu produc dobânzi comerciale.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 6712 din 20 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 133/A din 26 martie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, cu motivarea că dividendele constituie un beneficiu legal datorat, exigibil la data încheierii bilanţului contabil anual, iar această datorie produce dobândă de drept conform art. 43 C. com. În ce priveşte cuantumul dobânzii cererea reclamantei de a fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu poate fi primită, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit. În speţă reclamanta poate pretinde pentru lipsa de folosinţă a debitului pentru anul 1997 numai dobânzile acordate de organul bancar care o deserveşte pentru sumele existente în contul curent şi anume dobânda la vedere, fiind necesar a se efectua acest calcul.
Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel Iaşi prin Decizia comercială nr. 22 din 22 aprilie 2002 a admis apelul formulat de pârâta S.C. A. S.A. Bârlad, împotriva sentinţei civile nr. 809 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Vaslui, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte capătul de cerere formulat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti privind obligarea pârâtei S.C. A. S.A. Bârlad la plata dobânzilor şi obligă pârâta la plata sumei de 51.656.070 lei cu titlu de daune, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei privind dividendele pentru anul 1997.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că pârâta a achitat cu întârziere dividendele datorate acţionarei A.P.A.P.S. pentru exerciţiul financiar 1997, motiv pentru care reclamanta a pretins daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. com. În ce priveşte cuantumul dobânzilor, s-a avut în vedere calculul depus de pârâtă, pentru perioada 16 aprilie 1998 – 7 aprilie 1999, când sumele datorate cu titlu de dividende au fost vărsate la bugetul de stat, perceperea de dobânzi după data depunerii acestor sume în conturi deschise la trezoreria statului nefiind posibilă şi determinând o îmbogăţire fără just temei al reclamantei.
Împotriva deciziei nr. 22 din 22 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a promovat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând suma de 276.457.675 lei cu titlu de daune interese moratorii calculate la dobânzile bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an şi în subsidiar la dobânzile la vedere, invocând ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă S.C. A. S.A. Bârlad a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat invocând că în hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. E 4666/2001 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a avut acelaşi părţi, obiect şi cauză cu privire la nivelul dobânzii care i se cuvine A.P.A.P.S. Bucureşti, cu dosarul care se judecă în prezent în recurs.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, precum şi excepţia autorităţii lucrului judecat, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente.
De necontestat că puterea lucrului judecat este o excepţie de fond, având caracter absolut, iar potrivit art. 1201 C. civ., pentru a exista autoritate de lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect şi de cauză. Prin Decizia nr. 6712 din 20 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, nu a fost examinat şi rezolvat litigiul comercial în fond, deoarece numai în acest caz partea al cărei drept a fost recunoscut se poate prevala de acest drept într-o nouă judecată, iar instanţa nu mai poate lua în discuţie existenţa dreptului, în speţă fiind admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei instanţei de apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de apel, rejudecând apelul, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale precum şi corecta aplicare a prevederilor art. 43 C. com., care stipulează că în privinţa obligaţiilor contractuale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligaţia a devenit exigibilă. De asemenea au fost respectate recomandările deciziei de casare, în speţă reclamanta neputând pretinde pentru lipsa de folosinţă a debitului din anul 1997 decât dobânzile acordate de organul bancar care o deserveşte şi numai pentru sumele existente în contul curent, respectiv dobânda la vedere. În acest sens părţile au depus note de calcul a daunelor moratorii şi justificat a fost reţinut ca fiind corect calculul efectuat de pârâtă, care, motivat şi amplu argumentat, a evidenţiat că pentru perioada 16 aprilie 1998 – 7 aprilie 1999 este datorată către reclamantă suma de 51.656.070 lei. Acest calcul a avut ca sistem de referinţă nivelul dobânzii la vedere practicată de B.R.D.
Nu poate fi primită critica din cererea de recurs a reclamantei de obligare la daune moratorii în cuantum de 276.457.675 lei, deoarece chiar din calculul depus de aceasta în faza procesuală a apelului, s-a precizat că pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite A.P.A.P.S. pentru anul 1997, cu referinţă la dobânda la vedere practicată de B.R.D., se solicită suma totală de 87.173.958 lei. Nici acest cuantum nu a fost reţinut de instanţă, pentru raţiunea că perioada de calcul este cuprinsă până la 7 aprilie 1999, reclamanta invocând ca termen final 23 decembrie 1999, însă perceperea de dobânzi după data depunerii sumelor încasate în conturi deschise la trezoreria statului nu este posibilă, constituind o îmbogăţire fără just temei pentru A.P.A.P.S.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, au condus la o justă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, urmând a respinge excepţia autorităţii de lucru judecat. De asemenea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă A.P.A.P.S. cu sediul în Bucureşti, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 22 din 22 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia autorităţii lucrului judecat.
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 22 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4226/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4228/2003. Comercial → |
|---|
