ICCJ. Decizia nr. 4213/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4213/2003
Dosar nr. 944/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. R. S.A. Braşov a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.B. să se constate în temeiul art. 111 C. proc. civ. că datoria sa faţă de Ministerul Finanţelor Publice este de 282.892.292.176,30 lei din care 156.501.481.554,57 lei rate capital, dobânzi şi comisioane şi 126.390.810.621,73 lei majorări şi penalităţi.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că debitele sale faţă de Ministerul Finanţelor Publice au fost cesionate prin contractul nr.14/28 iunie 2002 către A.V.A.B. dar cuantumul creanţei greşit a fost stabilit la 440.080.789.487,15 lei, în realitate acesta fiind de 282.892.292.176,30 lei ca urmare a plăţilor efectuate după 24 aprilie 2002 în sumă de 89.589.968,43 lei şi a scutirii de la plata majorărilor în sumă de 120.685.953.554 lei în baza art. 2 din HG nr. 797 din 14 septembrie 2000.
În concluzie, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea parţială a contractului de cesiune sub aspectul cuantumului debitului cu luarea în considerare a sentinţei nr. 37 din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov definitivă şi irevocabilă prin care Decizia Ministerul Finanţelor Publice nr. 46 din 22 ianuarie 2002 şi procesul verbal de constatare nr. 5164 din 24 octombrie 2001 au fost anulate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 52 din 10 aprilie 2003 a admis excepţia nedepunerii cauţiunii şi a respins în consecinţă acţiunea promovată de reclamanta S.C. R. S.A. Braşov.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanta a urmărit prin acţiunea formulată micşorarea cuantumului creanţei cesionate iar potrivit art. 45 coroborat cu art. 83 din OG nr. 51/1998 republicată debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de A.V.A.B. numai după depunerea unei cauţiuni egale cu 20 % din valoarea activului bancar, iar reclamanta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de la termenul din 13 martie 2003 şi nu a achitat cauţiunea stabilită.
Reclamanta S.C. R. S.A. Braşov a declarat recurs împotriva sentinţei pentru următoarele motive:
- greşit prima instanţă a considerat acţiunea drept contestaţie la executare deoarece A.V.A.B. nu a dispus nici o măsură în sensul art. 25 din Legea nr. 409/2001, netrecând la executarea contractului de cesiune.
- prevederile art. 399 C. proc. civ. privesc în exclusivitate faza executării silite or stabilirea unei cauţiuni în afara procedurii de executare este o măsură menite să îngrădească accesul liber la justiţie, fapt ce contravine art. 24 din Constituţie;
- dovada cuantumului real al creanţei a fost dovedit cu sentinţa nr. 37/F din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov definitivă şi irevocabilă şi chiar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a recunoscut că recurenta reclamantă nu datorează suma de 120.685.953.554 lei ce se regăseşte în creanţa cesionată către A.V.A.B..
Recursul nu este fondat.
1. Creanţa al cărei cuantum se contestă a fost preluată la datoria publică şi ea rezultă din executarea garanţiei emise de stat pentru împrumutul extern acordat reclamantei.
Cum această creanţă a format obiectul contractului de cesiune nr. 14 din 22 iunie 2002 între Ministerul Finanţelor Publice – creditor cedent – şi A.V.A.B. în calitate de cesionar, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele preluate se soluţionează cu aplicarea procedurii prevăzute de OUG nr. 51/1995 aprobată şi modificată prin Legea nr. 409/2001, lege specială.
Prin urmare, faţă de motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, în mod corect instanţa de fond a apreciat că aceasta reprezintă o contestaţie la titlu, deoarece, potrivit art. 1913 din legea specială actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea creanţelor cesionate constituie titlu executoriu.
În discuţie nefiind raportul de drept fundamental, care să facă aplicabil art. 111 C. proc. civ., ci raportul de drept execuţional, cauţiunea stabilită de instanţă era datorată de reclamantă în baza art. 25 din legea specială şi în consecinţă cererea a fost bine respinsă de instanţa de fond pentru neplata acesteia.
Aşa fiind criticile recurentei privind soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată urmare a admiterii excepţiei invocate de intimată nu sunt întemeiate iar critica cu privire la fondul litigiului, nu poate fi examinată în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Drept urmare, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat menţinând Decizia atacată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. R. S.A. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 52 din 20 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 421/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4222/2003. Comercial → |
|---|
