ICCJ. Decizia nr. 4225/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4225/2003
Dosar nr. 706/2002
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 743 din 9 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. S. S.A. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.N.T.R. S.A. Bucureşti, Direcţia Telecomunicaţii Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr. 58 din 3 mai 2000 reclamanta a solicitat pârâtei să-şi ridice echipamentele din incinta hotelului S., în caz contrar urmând să se dezafecteze centrala în vederea eliberării spaţiului şi să perceapă o chirie pentru depozitarea acestora echivalentul a 25 USD/mp. La rândul său pârâta, a comunicat reclamantei, prin adresa nr. 228/8411 din 31 mai 2000 că valoarea devizului de desfiinţare a centralei şi a reţelei telefonice de interior (care cuprinde şi manopera) este de 3.580.887 lei. Ulterior pârâta, a mai comunicat reclamantei că a acumulat un debit de 7.271.649 lei, solicitându-i să-l achite până la data de 14 noiembrie 2000, deoarece neachitarea sumei conduce la desfiinţarea posturilor telefonice începând cu 15 noiembrie 2000. Astfel, aşa cum a precizat prin acţiune, reclamanta a solicitat desfiinţarea centralei pe care o deţinea în folosinţă la hotelul S. şi a calculat, în mod unilateral, utilităţile pe care a refuzat să le achite pârâtei, datorând acesteia la 30 noiembrie 2000, suma de 9.812.920 lei, motiv pentru care R. a suspendat şi ulterior a desfiinţat postul telefonic.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. S. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 743 din 9 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că acţiunea reclamantei este o acţiune în obligaţia de a face şi pornind de la temeiul juridic al acţiunii, în mod corect, pentru orice abonat, neplata la termen sau cu întârziere a facturilor telefonice, atrage de drept nu numai desfiinţarea postului telefonic dar şi plata de majorări. Refuzul apelantei de achitare a facturilor telefonice pe motiv că a desfiinţat şi calculat utilităţile rezultând din desfiinţarea centralei deţinute în cadrul hotelului S., a dus la acumularea unui debit, care a justificat suspendarea şi ulterior desfiinţarea postului telefonic, pentru neplata la termen a facturilor emise de intimată. Apelanta nu poate solicita în cadrul unei obligaţii de a face, o atitudine pozitivă din partea cuiva, invocând o datorie pe care aceasta din urmă ar avea-o din punctul de vedere al unei plăţi necuvenite, deoarece valorificarea unui asemenea drept, ar urma să fie făcută în mod separat.
Împotriva deciziei civile nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în Bucureşti, care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând în esenţă, aspectele că în mod greşit nu a fost admisă o expertiză tehnică solicitată în faza procesuală a apelului şi refuzul de a se lua în consideraţie că recurenta este proprietara cablurilor uzate deoarece le-a înlocuit pe cele vechi de peste 30 de ani iar această situaţie reprezintă o investiţie, fiind precizat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă S.N.T.R. S.A. BUCUREŞTI, Direcţia Telecomunicaţii Galaţi, a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, în sensul că reclamanta a fost beneficiara serviciilor R. până la data de 16 noiembrie 2000, când posturile telefonice au fost desfiinţate motivat de neachitarea facturilor telefonice.
Este pe deplin justificată şi bine motivată teza juridică conform căreia furnizarea serviciilor telefonice se face cu respectarea Ordinului Ministrului Telecomunicaţiilor nr. 122/1998, în conformitate cu dispoziţiile art. 7.3., în sensul că sumele facturate se plătesc la termenul scadent menţionat în factura telefonică. Neachitarea în termen a facturii telefonice după termenul scadent determină aplicarea majorărilor prevăzute în tarife, până la 60 zile, iar conform art. 7.5 în a 61 zi de neplată de la termenul scadent contractul se reziliează de R. şi utilizatorul este deconectat de la serviciul telefonic. Debitul neachitat de 7.448.634 lei, conform facturilor, nu a fost contestat de reclamantă, însă nerespectarea obligaţiei de plată a facturii a condus la întreruperea serviciului telefonic din iniţiativa furnizorului.
Raportat la obiectul acţiunii promovate de reclamantă, acţiune în obligaţia de a face şi a specificului relaţiei comerciale dintre părţi, nu se impune efectuarea unei expertize tehnice. De remarcat că nici în motivele de apel, nici în răspunsul la întâmpinarea pârâtei R., nu a fost solicitată proba cu expertiză tehnică, existând o singură cerere, depusă prin serviciul registratură, la data de 5 noiembrie 2001 prin care se solicită nemotivat o expertiză tehnică, dar fără a fi precizate obiectivele ei. Mai mult, la termenul din 7 noiembrie 2001, când a fost judecat apelul, reclamanta nu a fost prezentă pentru a susţine cererea referitoare la administrarea probei cu expertiză tehnică şi pentru a preciza obiectivele expertizei.
Nici critica privind înlocuirea cablurilor uzate, activitate care este apreciată ca o investiţie, precum şi apărarea cu privire la împrejurarea că din factura telefonică, urma să fie dedusă suma reprezentând desfiinţarea centralei şi a reţelei telefonice din interior, nu pot fi primite, deoarece, pentru orice lucrare efectuată pe cheltuiala sa, în condiţiile încunoştinţării prealabile a furnizorului, reclamanta are deschisă calea unei acţiuni în pretenţii.
Motivat şi amplu argumentat, instanţele s-au pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, cu trimitere la probele administrate, astfel că aceste argumentări expuse anterior fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind respectate dispoziţiile legale în materie.
Astfel fiind, urmează a respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în Bucureşti, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia civilă nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. S. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 730 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4222/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4226/2003. Comercial → |
|---|
