ICCJ. Decizia nr. 4226/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4226/2003
Dosar nr. 708/2002
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Galaţi la data de 26 septembrie 2000 sub nr. 8321/2000, reclamanta SC S. SA Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Nicoreşti, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 14.375.617 lei, reprezentând contravaloare prestaţii şi 14.375.617 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta invocă faptul că pârâta a beneficiat de serviciile prestate, însă, aceasta din urmă a înţeles a nu le achita în totalitate, rămânând astfel un rest în valoare de 9.136.397 lei.
Reclamanta mai arată că pârâta a refuzat să achite şi debitul, în sumă de 14.375.617 lei, pentru care reclamanta a calculat şi penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi, conform art. 10 alin. ultim din contractul nr. 73/1997, în sumă de 14.375.617 lei.
Reclamanta, la termenul de judecată de la 4 decembrie 2000, înţelege a-şi majora pretenţiile privind capătul de cerere privitor la penalităţi la suma de 16.914.166 lei, conform calculului pe care îl anexează.
Prin sentinţa nr. 356 din 13 februarie 2001, secţia comercială a Tribunalului Galaţi, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA şi a obligat pârâta, Primăria comunei Nicoreşti, la plata către reclamantă a sumei de 9.136.397 lei, reprezentând contravaloare prestaţii şi 11.664.468 lei penalităţi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă reţine culpa pârâtei, care nu şi-a respectat obligaţia contractuală, în sensul că nu a achitat în totalitate lucrările executate de reclamantă, rămânând un rest de 9.136.397 lei.
Prima instanţă mai reţine că apărarea pârâtei nu poate fi primită, deoarece aceasta a semnat fără obiecţiuni procesele-verbale de recepţie, privind lucrările executate.
În ce priveşte contravaloarea pompei HEBE, în sumă de 5.239.220 lei, prima instanţă reţine că pârâta nu poate fi obligată să plătească pompa ce nu a funcţionat, de această dată culpa fiind a reclamantei.
De asemenea, prima instanţă consideră că, faţă de clauza penală stipulată în contract, reclamanta este îndreptăţită a pretinde penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi din suma datorată.
În consecinţă, prima instanţă reţine că pârâta, nerespectând dispoziţiile legale şi obligaţiile contractuale, datorează reclamantei suma de 9.136.397 lei, reprezentând rest neachitat ca urmare a lucrărilor executate şi suma de 11.664.468 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel pârâta, Primăria comunei Nicoreşti, invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, întrucât instanţa de fond nu a dat o interpretare corectă probelor administrate.
Apelanta-pârâtă consideră că reclamanta a încălcat prevederile art. 3 din contractul nr. 73/1997, deoarece, în calitatea sa de antreprenor, avea obligaţia să răspundă timp de un an de buna funcţionare a pompei.
Apelanta-pârâtă apreciază că lucrările executate s-au efectuat cu nerespectarea prevederilor art. 87 din Legea nr. 69/1991, privind administraţia locală, în sensul că procesele verbale nu sunt înregistrate la primărie, nu poartă ştampila acesteia şi recepţia finală a lucrărilor nu s-a făcut cu întocmirea unei comisii stabilite prin Decizia primarului sau hotărâre a Consiliului Local Nicoreşti.
Apelul pârâtei, Primăria Comunei Nicoreşti, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 699 din 18 octombrie 2001, pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţine, privitor la suma de 5.235.220 lei, reprezentând contravaloarea unei pompe HEBE, că, în mod corect, prima instanţă a primit apărarea pârâtei, Primăria Comunei Nicoreşti, în sensul de a nu fi obligată la plată, deoarece utilajul s-a dovedit a fi neutilizabil.
Instanţa de apel mai reţine că, în baza contractului de antrepriză încheiat, neplata preţului în termenele contractuale conferă antreprenorului dreptul de a percepe penalităţi de 0,15% din suma datorată, pe zi de întârziere.
De asemenea, instanţa de apel reţine că procesele-verbale au fost semnate fără obiecţiuni, ceea ce confirmă acceptarea lucrărilor executate de însăşi apelanta-pârâtă.
Împotriva hotărârii pronunţate de către instanţa de apel, a declarat recurs pârâtul, Consiliul Local al Comunei Nicoreşti, fără a-şi încadra motivele de recurs în vreunul dintre punctele 1 - 10 din art. 304 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.
Recurentul arată, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit actele existente la dosar, cu specială referire la clauzele contractuale.
Mai arată recurenta că reclamanta a instalat o pompă, ce s-a dovedit a fi defectă, iar, conform obligaţiilor contractuale, aceasta din urmă a înlocuit-o cu o alta, pe care a considerat-o a fi nouă, dar care nu avea certificat de garanţie.
Nici această pompă nu a funcţionat şi, pe cale de consecinţă, reclamanta, în baza art. 3 din contract, avea obligaţia de a răspunde timp de un an pentru buna funcţionare a forajului. Recurentul susţine în continuare că, semnarea procesului-verbal de recepţie fără obiecţiuni nu înseamnă acceptarea îndeplinirii obiectivului stabilit în ansamblul său, din moment ce reclamanta avea obligaţia de a răspunde timp de un an de buna funcţionare a întregului foraj, inclusiv a pompei, componentă a sistemului de forare.
Recurentul apreciază că procesul-verbal semnat nu este un proces-verbal de recepţie, ci un proces-verbal prin care se justifică materialele folosite de antreprenor, recepţia efectuându-se de către Comisia de recepţie, stabilită prin şedinţa Consiliului local, cu obligaţia tuturor membrilor comisiei de a semna procesul-verbal.
Recursul pârâtului, Consiliul Local al Comunei Nicoreşti, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, din actele dosarului, se constată că recursul formulat în prezenta cauză nu este motivat în drept, însă, instanţa de recurs consideră că acesta va fi încadrat în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în încălcarea pct. 3 din anexa nr. 3 la contractul în litigiu.
Instanţa de recurs, în baza întregului material probator administrat, constată că pârâtul, Consiliul Local al Comunei Nicoreşti, considerând nefuncţională pompa, obiect al prezentei cauze, avea posibilitatea ca, în termen de cel mult un an de la data constatării situaţiei de fapt, sus-evocată, să atragă răspunderea reclamantei antreprenoare, pârâtul neprocedând astfel.
Mai mult, procesele-verbale, aflate la dosarul de fond, sunt evident de recepţie a lucrării şi nu pentru materialele utilizate de către reclamantă, cum greşit susţine recurentul.
Recurentul a semnat procesele-verbale, despre care s-a făcut mai sus vorbire, fără vreo obiecţiune, fapt ce atestă indubitabil acceptarea de către însuşi recurentul-pârât a lucrărilor executate.
În consecinţă, faţă de considerentele ce preced, instanţa de recurs va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.
Aşa fiind, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Nicoreşti, împotriva deciziei nr. 669 din 18 octombrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4225/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4227/2003. Comercial → |
|---|
