CSJ. Decizia nr. 4222/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4222/2003
Dosar nr. 8614/2001
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 22 decembrie 2000 sub nr. 210/2001 reclamantul F.P.S. Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Braşov, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 66.802.347 lei reprezentând daune – interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. şi la Trezoreria Statului.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamantul invocă faptul că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi ale Legii nr. 31/1990 F.P.S.-ul este acţionar la societatea pârâtă şi că, în această calitate, are dreptul la plata dividendelor stabilite conform art. 11 lit. a) din Legea nr. 31/1990.
A.G.O.A. a pârâtei a aprobat bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1997, dividendele ce se cuveneau reclamantului fiind în valoare de 127.051.167 lei sumă care a fost plătită cu întârziere astfel că, reclamantul a calculat pentru perioada 1 octombrie 1997 – 23 noiembrie 1998 daune interese moratorii la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.
Prin sentinţa nr. 567 din 30 aprilie 2001 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul F.P.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă reţine că potrivit art. 1088 C. civ. la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată şi nu pot cuprinde decât dobânda legală cu excepţia regulilor speciale în materie de comerţ, fidejusiune şi societate, iar, în materia plăţii dividendelor, legea nu prevede vreo derogare de la aceste dispoziţii.
De asemenea, prima instanţă reţine că art. 43 C. com. prevede doar curgerea de drept a dobânzilor comerciale, fără a stabili vreo derogare de la norma generală invocată cu privire la cuantumul dobânzilor.
În continuare, instanţa de fond arată că reclamanta a solicitat dobânda bancară şi nu pe cea legală, fără a face dovezi că prejudiciul suferit a fost echivalent cu dobânda.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamanta A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) Bucureşti invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Apelanta – reclamantă arată că în mod eronat prima instanţă a considerat că în speţă s-ar aplica dobânda legală stabilită de OG nr. 9/2000 întrucât daunele interese moratorii solicitate sunt datorate pentru executarea cu întârziere a unei obligaţii anterioare intrării în vigoare a actului normativ sus-menţionat.
Apelanta reclamantă invocă şi faptul că potrivit art. 43 C. com., debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligaţia sa a devenit exigibilă.
Apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a fost respins prin Decizia nr. 517 din 14 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţine că în conformitate cu art. 1088 C. civ. daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu excepţia regulilor speciale în materie de comerţ, fidejusiune şi societate iar, în materia plăţii dividendelor, legea nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile art. 1088 C. civ.
De asemenea, instanţa de apel reţine că art. 43 C. com. prevede doar curgerea de drept a dobânzilor comerciale, fără a stabili vreo derogare de la norma generală din art. 1088 C. civ. cu privire la cuantumul dobânzilor.
Instanţa de apel consideră că, întrucât reclamanta nu a solicitat dobânda legală ci o dobândă bancară fără a face dovada că prejudiciul suferit a fost echivalent cu această dobândă, instanţa de fond în mod corect a respins acordarea pretenţiilor reclamantei reprezentând dobânzile practicate de B.R.D.
În continuare, instanţa de apel arată că reclamanta apelantă deşi a invocat existenţa unor contracte de depozit la B.R.D. pe perioada în litigiu, aceasta nu a depus la dosar nici un astfel de contract.
Totodată, instanţa de apel reţine că, şi în lipsa unor reglementări cu privire la dobânda legală până la intrarea în vigoare a OG nr. 9/2000, dobânda legală nu poate fi decât cea practicată de BNR , nicidecum de o altă bancă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta învederează că temeiul legal al daunelor interese solicitate îl constituie art. 1088 C. civ. coroborat cu art. 43 C. com. astfel că, potrivit art. 1088 C. civ. creditorul unei sume oarecare poate cere plata daunelor interese moratorii pentru întârzierea în executarea obligaţiei şi daunele interese moratorii se cuvin creditorului fără ca acesta să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă.
Recurenta arată că, din interpretarea dispoziţiilor art. 1088 C. civ. reiese că, pe cale de excepţie, în raporturile de drept comercial, daunele nu vor fi calculate la nivelul dobânzii legale, ci potrivit regulilor speciale de drept comercial.
Recurenta mai arată că potrivit art. 43 C. com. debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligaţia a devenit exigibilă şi că dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenţă, chiar dacă nu au fost stabilite prin contract între părţi şi fără a fi necesară punerea în întârziere.
Recurenta apreciază că, interpretând dispoziţiile art. 43 C. com., în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti de natură comercială, se va aplica dobânda practicată de băncile comerciale iar creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă ar fi avut suma de bani depusă într-un depozit la bancă (dobânda la depozit).
Recurenta susţine că, în baza dispoziţiilor legale în vigoare pe perioada pentru care cere daunele – interese moratorii, sumele datorate F.P.S.-ului cu titlu de dividende ar fi produs dobânzi astfel că paguba este efectivă.
În continuare, recurenta arată că A.P.A.P.S. a încheiat numeroase convenţii de depozit bancar cu băncile comerciale la care acesta avea conturi deschise, în speţă, B.R.D., depozite constituite pe o perioadă determinată („la termen") şi bonificate cu dobânzile acordate agenţilor economici pentru depozitele la termen.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatei – pârâte la plata sumei de 66.862.347 lei cu titlu de daune – interese moratorii.
Recursul reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com. datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua în care devin exigibile, fără a fi nevoie de punerea în întârziere.
Plata dividendelor solicitate de reclamantă prin acţiune trebuia efectuată începând cu data aprobării bilanţului contabil.
Prin nota de calcul depusă de recurenta reclamantă aceasta a calculat daunele datorate de către pârâtă pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite A.P.A.P.S. pentru anul 1997 în cuantum de 64.239.077 lei, având în vedere dobânda de referinţă a Bnr. Rata de scont emisă de BNR reprezintă o medie oficială a dobânzilor comerciale de pe piaţă, fiind admisibilă şi, în acelaşi timp, cea mai echitabilă în raport de obligaţia rezultată din art. 43 C. com. şi în lipsa reglementării unei dobânzi comerciale legale, anterior intrării în vigoare a OG nr. 9/2000 sau a unei convenţii a părţilor.
Faţă de considerentele ce preced, instanţa de recurs urmează a admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, a modifica Decizia recurată în sensul admiterii apelului formulat de această parte cu schimbarea în tot a sentinţei pronunţată de prima instanţă în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Braşov la plata sumei de 64.239.077 lei cu titlu de daune.
Aşa fiind, Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 517 din 14 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată. Admite apelul. Schimbă în tot sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea şi obligă pârâta la plata sumei de 64.239.077 lei daune – moratorii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4225/2003. Comercial → |
|---|
