ICCJ. Decizia nr. 4259/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4259/2003
Dosar nr. 9583/2001
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 august 1998, reclamanta S.C. A. S.A. Filiaşi a solicitat obligarea pârâtei D.G.F.P.C.F. Dolj şi C.F. Filiaşi la plata sumei de 408.840.517 lei reprezentând TVA deductibil nerambursat, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 263.000.316 lei TVA nerambursat aferent perioadei 1 aprilie 1995- iulie 1996.
Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 1314 din 15 septembrie 1998 a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Craiova şi a reţinut că reclamanta trebuia să urmeze o procedură specială prevăzută de art. 37 din OG nr. 3/1992 pentru acţiunile de contencios administrativ.
Prin sentinţa nr. 304 din 13 iulie 1999 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că aceasta a funcţionat din punct de vedere fiscal ca persoană juridică, şi-a menţinut calitatea de plătitor de TVA, situaţie în care nu putea să solicite scutire de plată a TVA.
Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de reclamantă prin Decizia nr. 1224 din 4 aprilie 2000 împotriva sus menţionatei sentinţe pe care a casat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj.
S-a reţinut de instanţă că obiectul acţiunii este patrimoniul care nu pune în discuţie legalitatea unui act administrativ de autoritate sau a unui act administrativ jurisdicţional care atrage competenţa instanţelor de drept comun.
Reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 1.203.217.642 lei reprezentând TVA deductibil nerambursat la indicele de devalorizare a monedei naţionale de la data efectuării plăţii şi la 48.859.353 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat.
Prin sentinţa nr. 1480 din 3 noiembrie 2000 Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. 5/1995 a Consiliului Local Filiaşi regia a fost reorganizată ca „Sector Servicii Publice", dar aceasta a fost anulată în luna octombrie 1997. Că reclamanta a beneficiat de deducere TVA numai în perioada 1 aprilie 1995 - iulie 1996, nu şi ulterior respectiv iulie 1996 - octombrie 1997.
Instanţa a stabilit că Sectorul Servicii Publice a aparţinut de Consiliul Local Filiaşi care nu este plătitor de TVA, iar pe de altă parte pentru a fi scutit de această taxă trebuia obţinut avizul Ministerului Finanţelor.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a reţinut că HG nr. 1178 din 27 noiembrie 1996 de aprobare a Normelor Metodologice TVA nu retroactivează aşa încât nu se aplică perioadei ce face obiectul acestei cereri.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 992 din 31 octombrie 2001 a admis apelul reclamantei şi a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa tribunalului în sensul că a admis acţiunea, a respins cererea reconvenţională şi a obligat pârâta la 408.840.517 lei actualizată cu indicele de inflaţie de la data introducerii acţiunii 4 august 1998 şi până la executare şi la 66.894.529 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că R.A.G.C.L. Filiaşi a fost înregistrată ca persoană juridică în registrul comerţului încă din anul 1991 şi în evidenţele fiscale ca plătitor de TVA de la 28 noiembrie 1992 conform certificatului de înregistrare fiscală.
Referitor la cererea reconvenţională, s-a stabilit că în mod corect instanţa de fond a respins-o întrucât rambursarea sumei de 236.000.316 lei de la bugetul statului către reclamantă în baza deconturilor lunare de TVA pentru perioada aprilie 1995 - iunie 1996 a fost corectă şi a avut la bază prevederile OG nr. 3/1992 aşa cum a reţinut şi expertul contabil.
Reclamanta a fost prejudiciată prin nerambursarea de la bugetul statului a TVA deductibil cuvenit pentru perioada iunie 1996 - octombrie 1997 în valoare actualizată de 1.203.217.642 lei şi a făcut dovada cu acte că a îndeplinit condiţia ţinerii separate a evidenţei contabile cerute pentru rambursarea acestuia.
D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi în numele Administraţiei Finanţelor Publice Filiaşi a declarat recurs şi a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit instanţa a reţinut că R.A.G.C.L. Filiaşi şi Sectorul Servicii Publice Filiaşi sunt una şi aceeaşi persoană juridică, iar acesta din urmă nu avea calitatea de plătitor de TVA.
În cel de-al doilea motiv recurenta a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii întrucât instanţa a ignorat dispoziţiile art. 25 lit. a) din Decizia nr. 9 din 23 iulie 1997 a Ministerului Finanţelor care prevăd că subunităţile unei unităţi de bază neplătitoare de TVA ce doresc să obţină această calitate, au obligaţia de a avea avizul Direcţiei Generale a Impozitelor Indirecte din cadrul Ministerului Finanţelor.
Cum Sectorul Servicii Publice nu a obţinut acest aviz, nu putea avea calitatea de plătitor de TVA şi nu era îndreptăţit la rambursarea sumei pretinsă în litigiul dedus judecăţii.
Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.A. Filiaşi a solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta reorganizată prin hotărârea nr. 5 din 23 februarie 1995 a Consiliului Local Filiaşi ca Sector Servicii Publice al acestui consiliu, în prezent S.C. A. S.A. Filiaşi a figurat în evidenţele organelor fiscale ca persoană juridică plătitoare de TVA în mod neîntrerupt şi este îndreptăţită la rambursarea acestuia.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta R.A.G.C.L. Filiaşi a fost înregistrată ca persoană juridică în Registrul Comerţului la 18 februarie 199 conform certificatului de înmatriculare şi ulterior în evidenţele fiscale potrivit certificatului de înregistrare fiscală.
Prin hotărârea nr. 5 din 23 februarie 1995 a Consiliului Local Filiaşi reclamanta a fost reorganizată în „Sector Servicii Publice" cu sediul în oraşul Filiaşi.
Această hotărâre a fost anulată printr-o altă hotărâre nr. 39 din 10 octombrie 1997 a aceluiaşi Consiliu Local Filiaşi şi s-a revenit la vechea formă de reorganizare, respectiv R.A.G.C.L. Filiaşi conform deciziei nr. 62/1991 a Prefectului Judeţ Dolj.
Susţinerea recurentei că Sectorul Servicii Publice nu este una şi aceeaşi persoană juridică cu R.A.G.C.L. Filiaşi, va fi înlăturată, cât timp de la data înmatriculării acesteia din urmă nu a fost radiată aşa cum rezultă din adresa nr. 9087 din 17 decembrie 1997.
Pe de altă parte, din adresa nr. 47179 din 10 noiembrie 1998 emisă de Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Legislaţie Impozite Indirecte rezultă că la data reorganizării reclamantei în Sector Servicii Publice, aceasta îndeplinea condiţiile de plătitor de TVA, nu avea obligaţia să solicite scoaterea din evidenţă şi nu putea să beneficieze de scutirea prevăzută de art. 6 lit. a), k) din OG nr. 3/1992.
A fost îndeplinită şi cealaltă condiţie a ţinerii separate a evidenţei contabile cerută de lege pentru rambursarea TVA deductibil, aşa cum rezultă din adresa nr. 39904 din 1 octombrie 1997 a D.G.F.P.C.F.S.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la instanţa de apel şi la care nu s-au formulat obiecţiuni rezultă că pentru perioada iunie 1996- octombrie 1997 ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii reclamantei S.C. A. S.A. Filiaşi (fostă R.A.G.C.L.) în mod nelegal, prin nerespectarea OG nr. 3/1992 nu i s-a rambursat de la bugetul statului TVA deductibil ce i se cuvenea pe perioada iunie 1996- octombrie 1997 de 408.840.517 lei, în valoare reactualizată de 1.203.217.642 lei.
Că această sumă este datorată rezultă şi din adresa nr. 7848 din12 septembrie 2002 a Administraţiei Finanţelor Publice Oraş Filiaşi care a comunicat reclamantei că această sumă şi cheltuielile de judecată vor fi achitate ulterior.
Referitor la cererea reconvenţională în mod corect instanţa de apel a respins-o, întrucât reclamanta care avea calitatea de plătitor de TVA şi i s-a rambursat suma de 236.000.316 lei de la bugetul statului reprezentând TVA deductibil pe perioada aprilie 1995 - iunie 1996 conform OG nr. 3/1992, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză contabilă.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs care se referă la ignorarea dispoziţiei art. 25 lit. a) din Decizia 9 din 23 iulie 1997 a Ministerului Finanţelor nu este întemeiat.
Aceasta prevede că pentru subunităţile unei unităţi de bază neplătitoare de TVA care doresc să obţină această calitate are obligaţia de a avea avizul Direcţiei Generale a Impozitelor Indirecte din Ministerul Finanţelor.
În speţă, Sectorul Servicii Publice avea calitatea de plătitor de TVA, aşa încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 25 lit. a) din Decizia 9 din 23 iulie 1997 a Ministerului Finanţelor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S.G.F.P. Dolj şi Administraţia Finanţelor Publice Filiaşi împotriva deciziei nr. 992 din 31 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4258/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 426/2003. Comercial → |
|---|
