CSJ. Decizia nr. 426/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 426/2003
Dosar nr. 3659/2001
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 mai 2000 reclamanta S.C.A. T.M. (în prezent, SC T.M. SA Bucureşti) a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe pârâta SC B.E.I. SRL Bucureşti la plata sumei de 69.475.097 lei, reprezentând contravaloare servicii pe lunile august, septembrie, octombrie şi noiembrie 1999, consum energie electrică pe lunile mai - iunie 1999, cote de întreţinere aferente magazinului situat Bucureşti, precum şi la plata sumei de 19.937.000 lei penalităţi de întârziere în plată.
Prin sentinţa nr. 5783 din 4 octombrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată, instanţa reţinând, în fundamentarea soluţiei, că atâta timp cât facturile depuse de reclamantă nu au fost semnate şi ştampilate de pârâtă, iar notificarea transmisă prin executorul judecătoresc, priveşte o altă sumă decât cea solicitată prin acţiune, probele administrate nu sunt de natură a susţine temeinicia acţiunii.
Apelul declarat, împotriva acestei sentinţe, de reclamanta S.C.A. T.M. Bucureşti a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 136 din 6 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că din suma totală, solicitată prin acţiune, nu se poate deduce câtimea pretenţiilor, privind contravaloarea serviciilor de colaborare a celor referitoare la consumul de energie electrică şi nici a celor vizând cheltuielile de întreţinere, astfel că, în acest context, şi ţinând seama că facturile anexate la acţiune nu au fost semnate şi ştampilate de intimată, iar pe de altă parte, că, în notificarea făcută, a fost menţionată o altă sumă decât cea solicitată prin cerere, acţiunea introdusă de reclamantă apare ca ambiguă şi nedovedită şi, pe cale de consecinţă, în mod corect, a fost respinsă de instanţa de fond ca neîntemeiată.
Împotriva sus menţionatei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.M. SA Bucureşti, susţinând, în esenţă, că numai printr-o greşită apreciere a probelor de la dosar şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa de apel a menţinut, prin respingerea apelului său sentinţa tribunalului, deoarece, dacă această instanţă, respectiv, curtea de apel, avea îndoieli asupra temeiniciei şi întinderii pretenţiilor formulate prin cerere, era datoare să admită probele cerute în scris prin motivele de apel, precum şi cele solicitate oral, şi anume, o expertiză contabilă şi nu să procedeze la soluţionarea pricinii, fără a ţine seama că pârâta nu şi-a onorat, în cea mai mare parte, obligaţiile de plată asumate prin contractul de asociere nr. 800 din 19 februarie 1995 şi actul adiţional nr. 2591 din 29 iunie 1998, motiv pentru care aceasta a fost pusă şi în întârziere, cu notificarea transpusă prin executorul judecătoresc.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru administrarea probelor solicitate şi care nu au fost încuviinţate.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Potrivit art. 112 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, şi arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
În speţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei globale de 69.475.097 lei, (cu penalităţi de întârziere în plată) care, din actele dosarului, rezultă că a fost pretinsă în legătură cu mai multe capete de cerere (contravaloare servicii colaborare, cotă de asociere şi consum energie electrică) fără ca suma cerută să fie defalcată pe fiecare dintre acestea şi să se înfăţişeze, dovezile corespunzătoare, aşa cum prevede textul legal precizat.
În acest context şi ţinând seama, pe de o parte, că facturile anexate acţiunii nu au fost însuşite de pârâtă, iar pe de altă parte, că notificarea făcută prin executorul judecătoresc privea o altă sumă (60.294.597 lei) decât cea care a făcut obiectul cererii (69.475.097 lei) în mod justificat, instanţa de apel a considerat că acţiunea reclamantei apare ca ambiguă şi nedovedită şi, pe cale de consecinţă, a menţinut sentinţa primei instanţe de respingere a acţiunii ca neîntemeiată (nedovedită).
Faptul că, în recurs, reclamanta susţine că soluţiile pronunţate, în cauză, ar fi criticabile sub aspectul că, deşi a solicitat atât în scris, cât şi oral pentru dovedirea temeiniciei şi întinderii pretenţiilor sale, administrarea unor probe suplimentare, respectiv, o expertiză contabilă, nu poate fi reţinut, deoarece, nici la fond şi nici în apel, actele dosarului, nu confirmă existenţa unei astfel de cereri, ba dimpotrivă, atestă că, în apel, reprezentanta acesteia a declarat că nu mai are alte probe de administrat şi cereri de formulat şi, ca atare, în mod corect instanţa a procedat la soluţionarea apelului în baza probatoriului existent la dosar.
Or, în aceste circumstanţe şi având în vedere principiul disponibilităţii, se constată că, în lipsa unei cereri formulată de reclamantă, nu se putea dispune, din oficiu, suplimentarea probelor cu o expertiză contabilă, astfel că, în mod nereal, se afirmă, în recurs, că instanţele, cu referire specială la curtea de apel, nu ar fi încuviinţat efectuarea unui probatoriu suplimentar, din moment ce acesta nici nu a fost cerut.
În concluzie, în lipsa unor dovezi pertinente şi concludente cauzei, care să demonstreze temeinicia pretenţiilor formulate prin cerere, bine instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca neîntemeiată (nedovedită).
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins, ca nefondat, şi Decizia atacată menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.M. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 136 din 6 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4259/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4261/2003. Comercial → |
|---|
