ICCJ. Decizia nr. 4261/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4261/2003
Dosar nr. 555/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 593 din 3 februarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi a nulităţii clauzei nr. 7.8 din contractul 321 din 23 ianuarie 1996, iar pe fond, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei S.I.F. Muntenia prin care solicitase obligarea A.P. PAS la plata sumei de 526.763.153 lei contravaloare acţiuni pe piaţă, sau a pârâtei S.C. P.H. S.A. Bucureşti să-i lase în deplină proprietate şi posesie 1342 acţiuni.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din OUG nr. 37/1997 clauza inserată în contractul dintre reclamantă şi pârâta A. P. PAS nr. 321 din 23 ianuarie 1996, pct. 7, 8 a devenit caducă, acţiunile emise de S.C. P.H. S.A. după majorarea capitalului social, revenind în totalitate FPS-ului în temeiul acestor dispoziţii legale, iar ulterior respectivele acţiuni în litigiu au fost cumpărate de A.P. PAS de la FPS, devenind proprietatea acesteia, aşa încât reclamanta nu mai poate pretinde plata cotei aferente de 13,32% din respectivele acţiuni, dreptul său fiind stins ca efect al dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din OUG nr. 37/1997.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 3248 din 14 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Instanţa de apel a reţinut că cele stipulate în art. 11 din OUG nr. 37/1997 se aplică tuturor societăţilor comerciale care îşi majorează capitalul social cu terenuri şi active dobândite ulterior „indiferent de data privatizării societăţii comerciale", după cum este stipulat expres chiar în respectivul text în discuţie.
Întrucât OUG nr. 37/1997 a intrat în vigoare la 11 iulie 1997, iar societatea pârâtă a încheiat procesul de majorare a capitalului social cu 4772 acţiuni după această dată, acţiuni ce au revenit în totalitate FPS-ului, care ulterior le-a vândut la licitaţie, fiind achiziţionate de chiar pârâta A.P.P., instanţa a apreciat că soluţia de respingere a acţiunii reclamantei este temeinică şi legală, ea fiind dată cu respectarea dispoziţiilor OUG nr. 37/1997, act normativ neatacat de reclamantă, ca de altfel nici menţiunile făcute în registrul comerţului privind înregistrarea FPS ca proprietar al celor 4772 acţiuni noi emise.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În esenţă, în dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamantă apreciază că în mod greşit cele stipulate de părţi în art. 7.8 din contractul nr. 321/1996 au fost înlăturate, dându-se prioritate dispoziţiilor art. 11 din OUG nr. 37/1997 deoarece acest act normativ a apărut ulterior încheierii contractului, contract încheiat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 58/1991 şi Legii nr. 55/1995, iar pârâta S.C. P. S.A. obţinuse hotărârile judecătoreşti care atestau dreptul său de proprietate asupra activelor în discuţie mai înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 37/1997.
De asemenea, recurenta critică instanţa de apel pentru interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 11 din OUG nr. 37/1997 în sensul că s-ar aplica „indiferent de data privatizării societăţii comerciale" deoarece asta echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce nu este permis potrivit principiului înscris în codul civil.
Faptul că pârâta S.C. P.H. S.A. a finalizat procesul de majorare a capitalului social după intrarea în vigoare a OUG nr. 37/1997 este imputabil administratorilor societăţii şi în special directorului general T.G. care este în acelaşi timp şi vicepreşedintele A.P.P., acesta depăşindu-şi mandatul dat de AGA din 18 martie 1997.
În drept, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., în vigoare la data declarării recursului.
Prin întâmpinările depuse la dosar cele două pârâte au solicitat respingerea recursului, invocând în apărarea lor şi cele reţinute în Decizia nr. 586 din 2 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, cu privire la cele stipulate în clauza art. 7.8 din contractul 321/1996.
Întrucât pe rolul curţii se afla şi recursul ce forma obiectul dosarului 1376/2002 având ca obiect restituirea unei plăţi nedatorate efectuate de pârâta A.P. în temeiul contractului 321/1996, cauza a fost repusă pe rol la 27 martie 2002, iar ulterior s-a pus în discuţie conexarea celor două dosare, cerere respinsă prin încheierea din 27 martie 2003 apreciindu-se că nu sunt întrunite cerinţele art. 164 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Este adevărat că părţile, respectiv reclamanta şi pârâta A.P.P. au încheiat la 23 ianuarie 1996 contractul cu nr. 321, stipulând la art. 7.8 că „în situaţia în care, după semnarea prezentului contract societatea sau succesorul ei în drepturi va primi în proprietate alte terenuri sau alte active decât cele specificate în anexă, cumpărătorul se obligă să-i plătească vânzătorului suma aferentă cotei de 13,32% din valoarea de piaţă a terenurilor şi activelor respective în termen de 60 zile de la primirea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestora", contract încheiat sub imperiul Legii nr. 55/1995 numai că ulterior, Legea nr. 55/1995 a fost modificată prin OUG nr. 37/1997, care a stipulat în art. 11 alin. (4) că toate acţiunile aferente majorării capitalului social ca urmare a atestării ulterioare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sau activelor dobândite ulterior, revin exclusiv F.P.S., această dispoziţie aplicându-se „indiferent de data privatizării societăţii comerciale".
În temeiul acestor dispoziţii legale curtea apreciază că în mod corect acţiunea reclamantei a fost respinsă, atât instanţa de fond cât şi cea de apel făcând o corectă interpretare şi aplicare a legii şi apreciind că cele convenite de părţi în contract au devenit caduce, aşa cum de altfel s-a reţinut şi în considerentele deciziei nr. 586 din 2 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, dată în recursul ce a avut ca obiect restituirea unei sume achitată de pârâtă în temeiul aceleiaşi clauze pe care reclamanta de faţă şi-a întemeiat acţiunea.
În cauză nu se poate imputa instanţei aplicarea retroactivă a legii câtă vreme însuşi legiuitorul a prevăzut în mod expres că cele stipulate în art. 11 se aplică „indiferent de data privatizării societăţii comerciale".
Întrucât majorarea capitalului social cu acţiunile pretinse de reclamantă a-i fi predate fie în natură, fie în echivalent de cele două pârâte, a avut loc după intrarea în vigoare a OUG nr. 37/1997, curtea apreciază că în mod temeinic şi legal s-a reţinut că ele reveneau de drept FPS, acţionar care şi-a şi înscris la Registrul Comerţului său dreptul de proprietate, iar ulterior le-a vândut la licitaţie, fiind achiziţionate chiar de pârâtă.
Întrucât reclamanta nu a investit instanţa cu cerere privitoare la depăşirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat de AGA conducătorului societăţii T.G., curtea apreciază că nu pot fi analizate criticile sale făcute pe acest aspect.
În consecinţă, curtea apreciază că Decizia din apel este temeinică şi legală motiv pentru care va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Muntenia S.A. Bucureşti prin administrator de portofoliu S.A.I. M.I. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 3248 din 14 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 426/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4262/2003. Comercial → |
|---|
