ICCJ. Decizia nr. 4262/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4262/2003
Dosar nr. 1128/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 februarie 2000 reclamanta S.C. C. S.A. Timişoara a solicitat obligarea pârâtei A.F. J.I. din Remetea la plata sumei de 29.141.700 lei din care 10.669.500 lei cu titlu de pretenţii şi 18.472.200 lei cu titlu de penalităţi, obligarea în temeiul art. 1363 C. civ. la plata în continuare a penalităţilor până la lichidarea efectivă a debitului şi a cheltuieli de judecată în valoare de 2.406.336 lei.
În motivarea cererii se arată că în baza contractului încheiat cu pârâta a livrat acesteia conform avizului de însoţire a mărfii ierbicid în valoare totală de 26.400.000 lei din care a achitat un avans, rămânând suma de 18.400.000 lei, apoi la 31 decembrie 1997 a mai făcut o plată parţială, astfel debitul s-a redus la 10.669.500 lei, sumă la care s-au calculat penalităţi de 20 % pe zi întârziere pentru perioada 31 decembrie 1997 – 31 ianuarie 2000.
Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 633/PI din 25 aprilie 2000 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să-i plătească suma de 18.472.200 lei cu titlu de penalităţi de întârziere precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 2.406.336 lei.
Prin aceeaşi sentinţă a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind contravaloarea erbicid.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâtul a făcut dovada că a achitat debitul în sumă de 10.669.500 lei reprezentând contravaloare marfă ridicată iar referitor la penalităţile de întârziere a reţinut că prin contractul încheiat de părţi s-a prevăzut clauza privind plata penalităţilor.
Împotriva sentinţei, pârâta A.F. J.I. prin reprezentantul J.I. a declarat apel, arătând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, dar fără a formula motive de apel.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1017/A din 19 octombrie 2000, a respins apelul pârâtei.
Instanţa de apel având în vedere că pârâta nu a indicat motivele de apel a examinat hotărârea numai raportat la motivele de nulitate sau excepţiile de ordine publică precum şi cele invocate la prima instanţă când prin concluziile scrise pârâta a arătat că a primit marfa de la reclamantă în baza unui aviz de însoţire, că la aceea dată nu a existat nici un contract încheiat cu reclamanta şi că actul depus cu acest titlu la dosar este falsificat, că semnătura nu aparţine reprezentantului pârâtei iar data consemnată în acesta este ulterioară ridicării mărfii şi plăţii parţiale a preţului.
Cu petiţia înregistrată la 13 noiembrie 2000, reclamanta a declarat recurs pe care ulterior l-a motivat.
Prin motivele de recurs reclamanta arată că a achitat suma solicitată cu titlu de pretenţii în cuantum de 10.669.500 lei care este suma reală.
Recurenta menţionează că a primit cantitatea de marfă la data de 16 aprilie 1997 şi a primit numai un aviz de însoţire a mărfii. La această dată nu există nici un contract de vânzare a acestui produs, de contract a luat cunoştinţă cu ocazia declanşării litigiului, contractul este întocmit fără acordul său, semnătura fiind falsificată grosolan.
Se precizează că acest contract nu îi poate fi opozabil, fapt pentru care recurenta consideră că nu datorează penalităţi reclamantei, singurul temei al acestora fiind contractul falsificat de către angajaţii intimatei.
În acest context, recurenta a formulat împotriva intimatei S.C. C. S.A. Timişoara plângere penală depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timiş la data de 23 mai 2000, pentru a se constata falsificarea contractului de vânzare – cumpărare şi pentru a se stabili care dintre angajaţii societăţii a făcut-o, astfel că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitului E.F. care şi-a recunoscut fapte, respectiv că a completat şi semnat în fals contractul în discuţie, fiind cercetat pentru art. 288, art. 291, art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) potrivit adresei nr. P/6712/2000 a Poliţiei Municipiului Timişoara.
Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În drept, pârâta şi-a motivat recursul în temeiul art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Prin precizările depuse la 18 martie 2002, recurenta-pârâtă menţionează că a formulat plângere penală împotriva persoanei care a falsificat contractul de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997, că Poliţia Municipiului Timişoara – Biroul Economic Financiar i-a comunicat că s-a dispus începerea urmării penale împotriva numitului E.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 291 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel că Judecătoria Timişoara prin sentinţa nr. 6633 din 25 aprilie 2001 a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997 ca fiind falsificat de către reprezentantul reclamantei – intimate S.C. C. S.A.
Analizând motivele de recurs invocate în raport de actele şi lucrările dosarului, se constată că sunt întemeiate.
Astfel, sentinţa nr. 6633 din 25 aprilie 2001 pronunţată de Judecătoria Timişoara a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997 contract care a reprezentat temeiul acordării penalităţilor de întârziere reclamantei.
În concluzie, având în vedere că temeiul acordării penalităţilor de întârziere l-a constituit un contract falsificat de către reprezentanţii intimatei – reclamante, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica Decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâtei împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.F. J.I. împotriva deciziei nr. 1017/A din 19 octombrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată.
Admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei nr. 633 din 25 aprilie 2000 a Tribunalului Timiş pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4261/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4264/2003. Comercial → |
|---|
