ICCJ. Decizia nr. 4265/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4265/2003
Dosar nr. 2963/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. A. S.A., sucursala Iaşi, a solicitat obligarea pârâţilor T.A.R. şi respectiv S.C. AF. S.A., sucursala Moldova, la plata sumei de 26.081.473 lei cu titlu de daune, plus cheltuielile de judecată aferente, motivat de plata către asiguratul său S.C. L. SRL Iaşi a acestei sume cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a avariilor produse autoturismului în accidentul de circulaţie ce a avut loc în ziua de 7 martie 1999, la Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 919 din 26 iunie 2000, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., sucursala Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii T.A.R. şi S.C. AF. S.A., sucursala Moldova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că existenţa prejudiciului este dovedită prin plata către asigurat a sumei de 26.081.473 lei, dar nu sunt îndeplinite cumulativ celelalte trei condiţii pentru a se antrena răspunderea presupusului autor al accidentului de circulaţie şi a unităţii la care acesta este asigurat, şi anume: existenţa faptei ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între faptă ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei persoanei ce a cauzat prejudiciul; din actele întocmite – de constatare şi al organului de poliţie, nerezultând vinovăţia pârâtului T.A.R.
Prin Decizia comercială nr. 32/A din 5 februarie 2001, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în tot, a admis acţiunea reclamantei şi i-a obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească reclamantei 26.081.473 lei cu titlu de daune plus 3.197.336 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că procesul verbal încheiat de organul de poliţie are lacune, dar instanţa nu a fost sesizată cu o plângere împotriva lui; intimatul pârât (contravenient) nu l-a contestat, deşi a primit o copie a acestuia, iar apelanta reclamantă a făcut dovada ce atrage răspunderea delictuală a intimatului pârât, care are asigurare de răspundere civilă la S.C. AF. Moldova.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta S.C. AF. S.A., sucursala Moldova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., prin invocarea a două motive de casare, şi anume: 1) instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, prin restrângerea aplicabilităţii acestora şi recunoaşterea valabilităţii unui act, întocmit cu nerespectarea legii şi lovit de nulitate absolută, în sensul producerii de consecinţe juridice; 2) instanţa a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale cu privire la persoana responsabilă de producerea accidentului, luând ca bază de stabilire a culpei un act lovit de nulitate absolută şi a stabilit şi recunoaşterea pârâtului, deşi aceasta nu şi-a recunoscut vina ci aceasta a fost consemnată doar în menţiunile actului.
În consecinţă, solicită casarea deciziei recurate, menţinerea sentinţei date de tribunal în primă instanţă şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea criticilor formulate în recurs, raportate la hotărârile pronunţate în cauză şi la actele dosarului, se constată următoarele:
Ambele instanţe au reţinut corect ca fiind de necontestat faptul că reclamanta a plătit asiguratului său despăgubirile pentru producerea cazului asigurat şi în limita sumei plătite este îndreptăţită a se subroga în drepturile acestuia.
De asemenea, corect s-a reţinut că ne aflăm în prezenţa unei acţiuni îndreptate contra persoanei implicate în accidentul de circulaţie şi a unităţii în care acesta este asigurat, pârâtul T.A.R. fiind chemat a răspunde pentru fapta proprie, în conformitate cu dispoziţiile art. 998 C. civ.
În ce priveşte îndeplinirea condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii, instanţele au ajuns la aprecieri diferite.
Astfel, dacă instanţa de fond a reţinut că în situaţia în care procesul verbal întocmit de organul de poliţie conţine omisiuni de natură a atrage nulitatea actului înseamnă că nu s-a făcut dovada deplină a vinovăţiei pârâtului, instanţa de apel a considerat că procesul verbal, aşa lapidar întocmit, a stabilit culpa conducătorului auto şi atât timp cât acesta nu a contestat respectivul act, nefăcând plângere împotriva lui, înseamnă că şi-a recunoscut culpa.
Această apreciere a curţii de apel, pe care şi-a întemeiat soluţia pronunţată, a făcut obiectul celor două motive de recurs formulate de S.C. AF. S.A., sucursala Moldova, cel de-al doilea fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. în prezent abrogate.
Examinând criticile valabil exprimate se constată că instanţa de apel a reţinut corect, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, respectiv Legea nr. 136/1995, normele tehnice de aplicare, art. 998 şi urm. C. civ. şi printr-o judicioasă interpretare a probelor administrate, că instanţa nu a fost investită cu judecarea unei plângeri împotriva procesului verbal încheiat de organul de poliţie şi acest act a stabilit culpa pârâtului T.A.R.
Ca atare, se reţine că atât timp cât nu s-a cerut şi nu s-a constatat nulitatea actului mai sus menţionat, acesta este un act juridic valabil, ce produce efecte juridice, pe baza lui stabilindu-se corect răspunderea delictuală a intimatului-pârât, care are asigurare de răspundere civilă la S.C. AF.
În consecinţă, cum prin recursul formulat de pârâtă nu s-a formulat nici o critică întemeiată în condiţiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută fiind legală şi temeinică şi recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. AF. S.A., sucursala Moldova Iaşi împotriva deciziei nr. 32/A din 5 februarie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4264/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4266/2003. Comercial → |
|---|
