ICCJ. Decizia nr. 4269/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4269/2003
Dosar nr. 5889/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Mehedinţi, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F.P. S.A. Semian, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea actului adiţional nr. 2 din 26 mai 1997, prin care S.C. F.P. S.A. Semian şi-a majorat capitalul social de la 3.200.000.000 lei la 4.700.000.000 lei.
Prin sentinţa nr. 745/C din 31 octombrie 2000, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că majorarea capitalului social s-a hotărât de adunarea generală a acţionarilor cu respectarea condiţiilor cerute de lege în ceea ce priveşte consimţământul şi reprezentarea reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 408 din 3 mai 2001, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui act adiţional şi nu anularea hotărârii A.G.A., nefiind deci aplicabile dispoziţiile art. 131 pct. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată; nu au fost încălcate nici dispoziţiile procedurale în materie şi principiul publicităţii la care a făcut trimitere apelanta.
Pe fondul cauzei a reţinut că majorarea capitalului social a fost hotărâtă în adunarea generală extraordinară din 26 iunie 997, trimiterea din actul adiţional la o altă adunare din altă dată fiind evident o eroare.
A mai reţinut de asemenea că nerespectarea condiţiilor de convocare a A.G.A. nu interesează, pentru că nu s-a cerut anularea hotărârii A.G.A., iar cât priveşte lipsa împuternicirii de reprezentare din partea societăţii reclamante către cel care a semnat actul pentru aceasta, a reţinut că a fost un mandat aparent, obligatoriu pentru reprezentant, iar faptul că acesta şi-ar fi exercitat fraudulos atribuţiile sale din mandat, în interesul terţului, nu a fost dovedit în cauză.
Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia în sensul constatării nulităţii absolute a actului adiţional şi casării deciziei curţii de apel, cu plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă a criticat hotărârea instanţei de apel, formulând următoarele motive de recurs:
1.- actul adiţional nr. 2 a fost încheiat cu încălcarea condiţiilor de fond cerute de lege ad validitatem (lipsa de consimţământ) şi este lovit de nulitate absolută, nulitate care-şi produce efectele atât în cadrul unei acţiuni de drept comun, cât şi în cadrul procesual reglementat de Legea nr. 31/1990.
2.- greşit instanţa de apel a apreciat că ne aflăm în prezenţa unui mandat aparent în ceea ce-l priveşte pe numitul B.M., deoarece acesta nu a avut niciodată un mandat general de reprezentare în A.G.A. F.P. Mehedinţi din partea recurentei şi, în mod, neîntemeiat, instanţa de apel nu a analizat legalitatea convocării, motivând că nu a fost investită cu acţiune în anularea hotărârii A.G.A., ci a actului adiţional;
3.- instanţa nu a observat că era necesară o expertiză de evaluare a aporturilor în natură la majorarea capitalului social şi a refuzat să se pronunţe asupra acestui aspect, ceea ce ar fi atras desfiinţarea retroactivă a actului juridic pe care ea l-a invocat, potrivit art. 160 din Legea nr. 31/1990, nemodificată;
4.- actul adiţional atacat nu a fost consecinţa vreunei şedinţe, astfel cum rezultă din chiar redactarea lui.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
În ce priveşte lipsa consimţământului, ca o condiţie de fond cerută de lege ad validitatem la încheierea actului juridic, în speţă, a actului adiţional în discuţie, se reţine că la data încheierii procesului verbal al A.G.E.A. din 26 iunie 1997, când s-a hotărât majorarea capitalului social, numitul B.M. avea calitatea de director – manager, fiind mandatat să reprezinte societatea reclamantă în adunările generale ale pârâtei, inclusiv în cazul majorării de capital social şi la data respectivă nu a existat vreun act care să-i retragă această împuternicire, reclamanta revocând mandatul acestuia abia la data de 5 martie 1998, când a comunicat noul reprezentant desemnat în locul lui, în persoana numitului P.V.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că în speţă a funcţionat o reprezentare aparentă, valabilă şi obligatorie din partea reprezentantului şi nu i se poate opune pârâtei obligativitatea unui mandat special pentru majorarea capitalului social, dacă reclamanta nu i l-a şi comunicat, cu atât mai mult, cu cât dacă reclamanta aprecia că numitul B.M. şi-a depăşit mandatul încredinţat, îl putea acţiona în judecată pentru obţinerea unor eventuale despăgubiri.
Prin urmare, în cauză, se reţine că reclamanta a avut o reprezentare legală la încheierea actului adiţional în discuţie, nefiind vorba despre lipsa consimţământului valabil exprimat şi, deci, nici de nulitatea absolută a actului.
Chiar în situaţia depăşirii mandatului încredinţat sancţiunea era inopozabilitatea actelor managerului, dar din probatoriul administrat rezultă că acestea au fost ulterior ratificate de reclamantă.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la nelegalitatea convocării A.G.A., corect s-a reţinut că instanţa nu a fost investită cu o astfel de cerere şi, oricum, faţă de faptul că la adunarea generală a participat şi directorul economic al reclamantei, rezultă că s-a cunoscut ordinea de zi, - susţinerile contrare fiind simple afirmaţii lipsite de suport faptic şi legal.
În consecinţă primele două motive de recurs sunt neîntemeiate, cum neîntemeiat este şi cel de-al treilea, deoarece atât timp cât actul adiţional a fost încheiat cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a fost ratificat de reclamantă, nu se mai poate pune problema unei incorecte evaluări a aporturilor în natură şi aplicării textului legal invocat.
Privind ultimul motiv de recurs, în sensul că actul adiţional nu este consecinţa vreunei şedinţe, s-a reţinut de asemenea corect că el a fost hotărât în A.G.E.A. din 26 iunie 1997 şi faptul că s-a menţionat din eroare, o altă dată, respectiv 26 mai 1997, când nu a avut loc nici o adunare sau împrejurarea că nu s-a întocmit un act separat de procesul verbal al şedinţei sunt lipsite de relevanţă, atât timp cât cererea de majorare a capitalului social a fost supusă aprobării adunării generale a acţionarilor.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai sus arătate, neexistând nici un motiv de desfiinţare a hotărârii curţii de apel în condiţiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi menţinută ca legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să-i plătească intimatei – pârâte S.C. F.P. S.A. Mehedinţi suma de 7.500.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Mehedinţi,împotriva deciziei nr. 408 din 3 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Obligă recurenta la plata sumei de 7.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă S.C. F.P. S.A. MEHEDINŢI.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4268/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 427/2003. Comercial → |
|---|
