CSJ. Decizia nr. 4307/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4307/2003
Dosar nr. 8562/200.
Şedinţa publică din 11 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 decembrie 2000, reclamantul F.P.S. (în prezent A.P.A.P.S.) Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Braşov, pentru a fi obligată la plata sumei de 71.328.821 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, pentru dividendele aferente anului 1997, achitate cu întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 566 din 30 aprilie 2001, Tribunalul Braşov a respins acţiunea reclamantei.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 516 din 14 septembrie 2001, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată.
În legătură cu recursul de faţă se reţin următoarele:
Reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile privind dobânzile în discuţie pe art. 43 C. com., care prevede că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
În raport de aceste prevederi, în cazul neplăţii unor datorii comerciale lichide şi exigibile, comerciantul debitor datorează de drept dobânzi.
În consecinţă, cum dividendele sunt sume datorate la sfârşitul anului contabil calculate pe baza bilanţului anual, când devin exigibile, reclamanta este în drept să le pretindă potrivit art. 43 C. com., soluţia instanţelor fiind greşită sub acest aspect.
Este de reţinut, însă, că cererea reclamantei recurente de a fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-şi are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit.
Or, în speţă, pentru anul 1997 aflat în litigiu, reclamanta poate să pretindă numai dobânzile acordate de organul bancar pentru sumele existente în contul curent şi anume dobânda la vedere practicată de banca ce o deserveşte.
Având în vedere acest mod de calcul al dobânzilor, prezentat de reclamantă prin adresa sa nr. 11108 din 30 septembrie 2002, se constată că pârâta datorează cu acest titlu suma de 16.654.866 lei.
În consecinţă, recursul reclamantei va fi admis, se va modifica Decizia atacată, va fi admis şi apelul declarat de aceeaşi parte şi se va schimba în tot, hotărârea instanţei de fond, în sensul că, va fi admisă în parte acţiunea, pârâta fiind obligată la plata de dobânzi în sumă de 16.654.866 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 516 din 14 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 566 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov.
Schimbă, în tot, sentinţa susmenţionată în sensul că admite, în parte, acţiunea reclamantei şi obligă pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Braşov, la plata sumei de 16.654.866 lei reprezentând dobânzi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4306/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4308/2003. Comercial → |
|---|
