ICCJ. Decizia nr. 4338/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4338/2003
Dosar nr. 417/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 ianuarie 2001 reclamanta S.C. M.C. SRL Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta S.R.P. V. Cluj solicitând obligarea pârâtei la plata restului de garanţie constituită de reclamantă în baza contractului de închiriere, în sumă de 998,27 $, plus dobânda aferentă până la achitare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că la data semnării contractului de închiriere nr. 2756/1998 a depus o garanţie de 1.959 $, cu 22% TVA, care reprezenta chiria pe trei luni, dar, după rezilierea contractului pârâta a refuzat să-i restituie diferenţa de garanţie în sumă de 998,27 $.
Prin sentinţa civilă nr. 623 din 22 martie 2001 Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, fără a se trece în dispozitivul hotărârii suma ce urmează a fi restituită, pentru ca, prin încheierea din 8 mai 2001 să se dispună îndreptarea erorii materiale în sensul că acţiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 916 din 11 octombrie 2001 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii pentru suma de 14.922.172 lei, plus dobânda reprezentând taxa oficială a scontului BNR începând de la 15 mai 1999 până la achitarea integrală şi 6.268.774 lei cheltuieli de judecată la fond, plus 3.202.507 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu actul înregistrat la 3 ianuarie 2002 pârâta A.P.P.S., R.A. Cluj Napoca a formulat recurs împotriva acestei decizii susţinând următoarele:
- deşi nu contestă plata garanţiei şi încetarea contractului, pârâta critică Decizia curţii de apel deoarece, atât timp cât nu s-a prevăzut în contract o clauză de indexare a garanţiei, restituirea garanţiei trebuie făcută la valoarea la care a fost achitată;
- totodată, a arătat că a restituit garanţia la 6 noiembrie 2000, în sumă de 773.490 lei, dar reclamanta a refuzat primirea acesteia.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2758/1998 prin care R.A. A.P.S. Bucureşti şi S.R.P. V. Cluj au închiriat reclamantei S.C. M.C. SRL Cluj spaţiul în suprafaţă de 43,55 mp situat în imobilul din Cluj Napoca, pentru o chirie lunară de 653 $ (plătibilă în lei).
La data semnării contractului, în conformitate cu art. 5 alin. (3) din contract, reclamanta-intimată a achitat pârâtei o garanţie egală cu valoarea chiriei pe 3 luni, adică suma de 1.959 $, plus taxa pe valoarea adăugată, plata fiind făcută în lei, la cursul valutar de 9.028 lei/$.
Litigiul a fost generat de refuzul pârâtei de a restitui pârâtei contravaloarea garanţiei calculată la cursul valutar din momentul încetării contractului şi – sub acest aspect – prima critică formulată de recurentă se referă la împrejurarea că, în mod greşit a fost obligată să plătească garanţia indexată atâta timp cât nu s-a prevăzut în contract o clauză de indexare.
Critica recurentei va fi respinsă deoarece aşa cum corect a motivat instanţa de apel, chiria datorată a fost stabilită în dolari SUA, ceea ce înseamnă că şi calculul garanţiei (care se referă la trei chirii lunare) trebuie făcut în raport de aceeaşi monedă.
Împrejurarea că nu s-a prevăzut în contract o clauză de indexare nu este de natură să conducă la concluzia eronată că valoarea garanţiei de restituit trebuie calculată la cursul valutar din anul 1998, o asemenea soluţie aducând prejudicii reclamantei.
De altfel, în raport de faptul că valoarea chiriei s-a stabilit în dolari SUA, iar cuantumul garanţiei s-a calculat în raport de această chirie o asemenea clauză ar fi devenit inutilă, iar pentru aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.P.S. R.A. – S.R.P. V. Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 916 din 11 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4337/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4339/2003. Comercial → |
|---|
