ICCJ. Decizia nr. 4339/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4339/2003
Dosar nr. 428/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 99 din 2 februarie 2001 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. AG. SRL Craiova în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Craiova; s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului (spaţiu comercial denumit G.) compus din magazin alimentar, magazie de ambalaje şi ţarc situat în Craiova şi pârât a fost obligată la 2.600.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1001 din 1 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta a folosit în baza contractului de locaţie de gestiune şi apoi a contractului de leasing întreg spaţiul respectiv magazinul, magazia cât şi activul net denumit impropriu ţarc.
Instanţa de apel a precizat că nu are relevanţă împrejurarea că ţarcul respectiv nu a fost cuprins în fişa tehnică a raportului de evaluare cât timp din probele administrate rezultă că reclamanta l-a folosit potrivit contractului de locaţie permanent şi leasing.
În termen legal, pârâta S.C. C. S.A. Craiova a declarat recurs şi a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că prin contractul de leasing imobiliar încheiat la 31 decembrie 1998i s-a transmis intimatei posesia şi folosinţa spaţiului comercial denumit G. Novaci în suprafaţă de 34,2 mp. Şi magazia în suprafaţă de 30,8 mp, urmând ca să dobândească proprietatea acestora după achitarea integrală a preţului.
S-a reţinut că deşi în actul adiţional şi contractul de leasing s-a menţionat că şi suprafaţa de teren denumită „ţarc" a făcut obiectul contractului, aceasta nu corespunde realităţii aşa cum rezultă din contractul de locaţie de gestiune încheiat iniţial între părţi.
Recurenta a precizat că în mod greşit instanţele au reţinut că acea împrejmuire este un activ propriu, întrucât ţarcul este o construcţie provizorie folosită de intimată pentru depozitarea materialelor cu acordul recurentei, fără ca acesta să facă obiectul contractului de leasing.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât din probele dosarului rezultă că la stabilirea preţului s-a avut în vedere şi acest activ pe care l-a folosit atât înainte cât şi după încheierea contractului de leasing.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Părţile au încheiat contractul nr. 9 din 6 ianuarie 1999 de leasing imobiliar prin care S.C. C. S.A. Craiova în calitate de locator, a transmis S.C. C. AG. SRL Craiova dreptul de folosinţă şi posesie asupra spaţiului comercial denumit G. compus din magazin alimentar şi magazie ambalaj (ţarc) potrivit art. 2 alin. (2) din contract.
La art. 14 din contract s-a prevăzut că transmiterea dreptului de proprietate asupra activului ce face obiectul acestui contract se va face după achitarea integrală a preţului activului precizat în contract conform dreptului de voinţă al celor două părţi.
Instanţele au reţinut că „ţarcul" din litigiu a fost folosit de reclamantă pe perioada contractului de locaţie şi a făcut obiectul contractului de leasing fără ca această situaţie de fapt să rezulte cu certitudine din probele dosarului.
Cu factura nr. 6602809 din 28 septembrie 2000 reclamanta a dovedit că a achitat suma de 147.805.866 lei reprezentând redevenţă datorată pentru activul spaţiului comercial G. Novaci conform contractului de leasing 9/1998.
Deşi factura este semnată de reprezentanţii pârâtei aşa cum instanţa a reţinut în anexa la factură ce poartă aceeaşi semnătură s-a menţionat că această sumă reprezintă diferenţa de preţ pentru spaţiul comercial G. Novaci compus din magazin alimentar şi magazie ambalaje activ situat în Craiova mai puţin ţarcul din litigiu.
Pe de altă parte, în fişa tehnică aferentă raportului de evaluare această suprafaţă nu este cuprinsă aşa cum s-a menţionat în raportul de expertiză tehnică efectuat la instanţa de apel.
Mai mult decât atât expertul a precizat că asupra terenului, S.C. C. S.A. are în curs de definitivare documentaţia în baza HG nr. 834/1991, proprietate asupra acestuia şi deci nu putea fi scos la licitaţie publică.
Instanţele nu au stabilit situaţia de fapt cu privire la construcţia denumită „ţarc", dacă aceasta reprezintă un activ ca şi magazia şi magazinul alimentar activ care a fost înstrăinat prin contractul de leasing imobiliar.
Potrivit dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În raport de aceste dispoziţii legale şi având în vedere prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1001 din 1 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4338/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 434/2003. Comercial → |
|---|
