ICCJ. Decizia nr. 4341/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4341/2003
Dosar nr. 430/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2000 reclamanta S.C. G.Ş.M.C. Vulcan S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâta S.N.C.F. S.M.F. Craiova pentru a fi obligată la plata sumei de 23.744.320 lei reprezentând contravaloare lucrări, plus 18.093.172 lei penalităţi de întârziere în decontare – derivând din executarea contractului nr. 9711/1997, precum şi la plata sumelor de 49.009.625 lei reprezentând contravaloare lucrări, plus 2.607.312.050 lei penalităţi de întârziere în decontare, pentru contractul nr. 9808/1998, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în executarea celor două contracte, a executat lucrări de reparaţii la cazanul de aburi tip SUHOI al depoului de locomotive Piteşti, precum şi la centrala termică, staţia C.F.R Piteşti, clădirea cazarmă, dar pârâta a achitat doar parţial contravaloarea acestor lucrări.
Prin sentinţa civilă nr. 1711 din 15 decembrie 2000 Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de S.C. G.Ş.M.C. VULCAN S.A. Craiova iar pârâta S.N.C.F. – S.M.F. Craiova a fost obligată la plata sumei de 2.698.159.167 lei cu titlu de despăgubiri, plus penalităţi de întârziere până la achitarea debitului şi 51.626.591 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta iar prin Decizia nr. 1029 din 23 noiembrie 2001 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul S.N.C.F.R. reprezentată prin S.M.F. – S.A., oficiul teritorial Craiova, şi a modificat hotărârea tribunalului în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 55.553.945 lei contravaloare prestaţii, plus 4.008.236 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost respins capătul de cerere referitor la penalităţi de întârziere, iar intimata – reclamantă a fost obligată la plata sumei de 28.585.526 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu a respectat clauzele contractului nr. 9711/1997, executând lucrări suplimentare fără acceptul beneficiarei, iar pentru reparaţiile la centrala termică nu s-a ţinut seama de plăţile făcute.
De asemenea, a respins capătul accesoriu de cerere referitor la penalităţi de întârziere cu motivarea că nu s-a făcut dovada predării lucrărilor unei comisii de specialitate şi nu s-au remis nici facturile originale.
Ambele părţi au formulat recurs împotriva acestei decizii, reclamanta cu actul înregistrat la 14 ianuarie 2002, iar pârâta cu actul din 4 ianuarie 2002 (data poştei).
Recurenta – reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. susţinând următoarele:
- hotărârea curţii de apel cuprinde motive contradictorii sau străine pricinii;
- instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii;
- hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta pârâtă a criticat Decizia atacată în temeiul art. 304 pct. 8 şi 10 din C. proc. civ. susţinând că recepţia lucrărilor nu a fost făcută potrivit cap. 8 din contracte, iar pentru lucrările suplimentare cuprinse în factura nr. 230 din 6 noiembrie 1998 nu datorează preţul, fiind efectuate de reclamantă din proprie iniţiativă.
Recursul reclamantei va fi respins ca tardiv declarat, iar recursul pârâtei este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă Curtea de Apel Craiova a comunicat reclamantei Decizia nr. 1029/2001 la data de 19 decembrie 2001 iar recursul a fost introdus la 14 ianuarie 2002, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de textul citat, urmând a fi respins, ca tardiv declarat.
Cât priveşte recursul pârâtei, în cursul soluţionării cauzei la Curtea de Apel Craiova s-a întocmit o expertiză contabilă care a avut în vedere lucrările efectuate de reclamantă şi sumele încasate, ajungând la concluzia – însuşită de instanţă – că pârâta mai datorează suma de 55.553.945 lei (formată din 31.809.625 lei la factura nr. 4/1999 şi din 23.744.320 lei la factura nr. 230/1998).
Critica pârâtei vizează modul în care instanţa a soluţionat pretenţiile reclamantei derivând din executarea contractului de reparaţii la cazanul cu abur, susţinând că s-au efectuat lucrări suplimentare, neprevăzute în contract.
În realitate, instanţa de apel a dat o corectă interpretare atât prevederilor contractuale cât şi concluziilor expertizei, stabilind că, atâta timp cât reparaţiile s-au efectuat pentru cazanul proprietatea pârâtei, acestea profită recurentei şi, în consecinţă, datorează preţul prestaţiei în sumă de 23.744.320 lei.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că, atâta timp cât recepţia lucrărilor nu s-a făcut în prezenţa delegaţilor săi, pârâta nu datorează nici o sumă, dar nici această critică nu poate fi primită deoarece, chiar dacă din punct de vedere formal recepţia lucrărilor nu corespunde condiţiilor contractuale, acestea au fost corect executate, iar beneficiarul datorează preţul.
Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat conform art. 312 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. G.Ş.M.C. VULCAN S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 1029 din 23 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca tardiv declarat.
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.C.F.R., regionala C.F. Craiova, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4340/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4342/2003. Comercial → |
|---|
