ICCJ. Decizia nr. 4340/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4340/2003
Dosar nr. 429/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Primăria Pârşcoveni a chemat în judecată S.C. Breaza I. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 195.518.396 lei reprezentând redevenţă pentru anii 1998-1999, indexarea redevenţei cu rata inflaţiei, majorări pentru neplata în termen şi penalităţi de întârziere.
Tribunalul Judeţean Olt, prin sentinţa nr. 604 pronunţată la 2 octombrie 2000 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Primăriei Pârşcoveni ca neîntemeiată şi, în fond, a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada pretenţiilor sale, şi că pârâta nu s-a apărat prezentând dovezi contrare.
Apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. a fost admis prin Decizia nr. 1015 din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, iar sentinţa nr. 604 din 2 octombrie 2000 a fost schimbată în sensul obligării acesteia la plata sumei de 93.169.351 lei redevenţă şi la 33.800.339 lei penalităţi de întârziere.
Soluţia instanţei de apel a avut în vedere expertiza care s-a dispus în cauză pentru determinarea cuantumului sumei datorate în raport de solicitările reclamantei, de plăţile făcute de pârâtă şi de prevederile contractului. S-a stabilit astfel că redevenţa datorată este de 93.169.351 lei iar penalităţile de întârziere conform clauzei penale stipulată în art. 9 din contract sunt în sumă de 33.830.339 lei.
Pretenţiile pentru plata majorărilor de întârziere au fost înlăturate cu motivarea că HG nr. 354/1995 şi HG nr. 8/1996, sunt ulterioare încheierii contractului dintre părţile în proces.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, reclamanta Primăria Pârşcoveni, care a criticat soluţia curţii de apel în partea care priveşte neacordarea majorărilor de întârziere în sumă de 88.548.706 lei.
Motivul invocat nu a fost încadrat în prevederile art. 304 alin. (1) - (10) C. proc. civ., cu alte cuvinte nu a fost motivat în drept aşa cum dispune art. 303 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că, pe lângă penalităţile de întârziere stipulate ca sancţiune prin contract, i se cuvin şi majorări de întârziere conform OG nr. 26/2001, care nu exclude aplicarea ambelor sancţiuni.
Recursul este nefondat.
Raporturile juridice dintre părţile în proces s-au stabilit prin contractul de concesiune încheiat la data de 14 iunie 1994.
În acest contract a fost stipulată clauza penală potrivit căreia întârzierea în plata ratelor se sancţionează cu o penalitate de 5% pe zi de întârziere. Prin soluţia pronunţată în apel s-au dat efecte clauzei penale, astfel că a fost pus în valoare caracterul reparator al acesteia.
Prevederile contractului, de principiu, nu se completează cu stipulaţiile din Hotărârea Guvernului referitoare la majorările de întârziere aşa încât corect instanţa de apel a înlăturat suma ce a fost calculată şi solicitată cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât actele normative invocate sunt ulterioare convenţiei părţilor.
De altfel, în cauză se poate observa că suma la care a fost obligată intimata a fost indexată conform ratei inflaţiei iar penalităţile de întârziere stipulate în contract sunt în esenţă daune interese, care sunt anticipat evaluate prin convenţia părţilor contractante.
Majorările de întârziere fiind tot daune interese de întârziere, ca şi penalităţile nu se pot cumula cu acestea deoarece s-ar realiza o dublă reparaţie pentru aceeaşi abatere de la prevederile contractului.
Concluzia este consecinţa logică a prevalenţei voinţei părţilor contractante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Pârşcoveni prin primar, împotriva deciziei nr. 1015 din 9 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 434/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4341/2003. Comercial → |
|---|
