ICCJ. Decizia nr. 4342/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4342/2003
Dosar nr. 437/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 1999 reclamanta S.C. P.B. M. SRL a chemat în judecată Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin pentru a fi obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spaţiului adjudecat în urma licitaţiei din 28 mai 1999, situat în Complex G.V., precum şi obligarea autorităţii administrative la plata sumei de 500.000 lei pe zi cu titlu de daune pentru lipsa folosinţei spaţiului comercial, începând cu data promovării acţiunii până la data perfectării contractului, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii, reclamanta a motivat că, deşi este adjudecatarul licitaţiei din 28 mai 1999, asupra spaţiului comercial în suprafaţă de 131,72 mp, Primăria refuză în mod nejustificat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, contrar dispoziţiilor art. 1294 şi art. 1295 C. civ.
Prin sentinţa nr. 76/C/A din 21 iulie 1999 Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei Primăria Drobeta Turnu Severin să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial, obligarea acesteia şi la plata a 500.000 lei/zi, începând cu data pronunţării hotărârii până la încheierea contractului. A acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei mai sus amintite, pârâta Primăria a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-a invocat ca prim motiv de recurs necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ, în raport de obiectul cererii, ce atrage jurisdicţia comercială a cauzei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 17 din 2 februarie 2000 a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei comerciale a Tribunalului Mehedinţi.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că potrivit art. 130 alin. ultim C. proc. civ., judecătorii vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, cu alte cuvinte, indiferent de temeiul invocat de parte, judecata priveşte obiectul acesteia, ori în speţă, obiectul cererii îl constituie obligarea Primăriei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare al unui spaţiu comercial, ceea ce reprezintă participarea la raportul juridic al autorităţii administrative, ca persoană juridică, pe poziţii de egalitate contractuală şi nu participarea acesteia ca emitent al unui act administrativ, supus legii acestui contencios.
Secţia comercială a Tribunalul Mehedinţi, investită cu rejudecarea după casare, prin sentinţa nr. 624/C din 12 septembrie 2000 a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. P.B. M. SRL.
În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut că prin H.C.L. nr. 24 din 30 martie 1999 s-a aprobat vânzarea la licitaţie a spaţiului comercial în suprafaţă de 67,40 mp, situată în Complexul comercial G.V.
Deşi în caietul de sarcini se menţionează că vânzarea spaţiului prin licitaţie a fost aprobată prin această hotărâre, se face vorbire de un spaţiu situat pe un teren în suprafaţă de 131,72 mp.
Tribunalul mai argumentează că urmare a acestei neconcordanţe, în baza dispoziţiilor nr. 146 şi 150 emise de primar, s-a constatat nulitatea licitaţiei publice în cauză şi s-a dispus să nu se încheie contractul de vânzare-cumpărare cu câştigătorul licitaţiei (reclamanta S.C. P.B. M. SRL) urmând a-i fi restituite acesteia garanţiile depuse pentru participarea la licitaţie. Dispoziţiile Primăriei, prin care a fost anulată licitaţia, efectuată cu încălcarea H.C.L. nr. 24/1999 nu au fost contestate de către reclamantă, potrivit Legii nr. 29/1990. Prin urmare, conchide tribunalul, aceste dispoziţii fiind în vigoare, licitaţia fiind nulă ca urmare a acestora, reclamanta nu poate pretinde obligarea primăriei să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru spaţiul adjudecat. Pe cale de consecinţă nu poate pretinde nici daune materiale, pentru lipsa de folosinţă a spaţiului comercial pentru fiecare zi de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 1037 din 29 noiembrie 2001 a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea. A respins capătul de cerere privind daunele. A respins cererea de intervenţie în interesul pârâtei, formulată de S.C. U.P.C. SRL Drobeta Turnu Severin.
În considerentele acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă că Hotărârea Consiliului Local nr. 24 din 30 martie 1999 privind vânzarea spaţiului comercial prin licitaţie publică reprezintă un act administrativ de autoritate care, după ce şi-a produs efectele constând din adjudecarea la licitaţie a spaţiului de către reclamantă, a intrat în circuitul raporturilor comerciale, devenind irevocabil. Mai arată aceeaşi instanţă că procesul verbal de adjudecare a licitaţiei este un act administrativ de gestiune, care nu poate fi modificat decât prin acordul părţilor sau ca urmare a controlului judecătoresc, astfel încât dispoziţiile nr. 146 şi 150/1999 emise de primărie cu privire la anularea licitaţiei sunt lipsite de valoare şi efecte juridice.
Instanţa de apel a mai reţinut că primăria în măsura în care a constatat neconcordanţa între dispoziţiile cuprinse în H.C.L. nr. 24/1999 şi caietul de sarcini, întocmit în baza unui raport de evaluare, ce ar fi afectat interesele altor comercianţi, ar fi avut la îndemână singura posibilitate legală de remediere a neregulilor şi anume o acţiune în anularea licitaţiei.
Or, licitaţia anulată în modalitatea arătată, prin dispoziţiile primarului, mai sus evocate, nu poate opera nici pe cale incidentală, astfel încât refuzul intimatei pârâte de a încheia contractul de vânzare-cumpărare nu are suport.
Cu privire la daunele materiale, instanţa le-a respins ca nefondate, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit şi nici a întinderii concrete a acestuia.
La data de 9 ianuarie 2002, pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă şi-a precizat temeiul de drept al motivelor de recurs prin concluziile scrise şi anume art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă vizează nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte:
- hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care a.
format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Astfel, susţine recurenta, din toate probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că prin H.C.L. nr. 24/1999 s-a aprobat vânzarea prin licitaţie a unui spaţiu comercial de 67,40 mp, ori instanţa de apel obligă pârâta să vândă o suprafaţă de 131 mp, contrar dispoziţiilor autorităţii administrative.
- instanţa de apel a ignorat în soluţionarea cauzei adresa nr. 3244/1999 a R.A. L., din care rezultă aceeaşi suprafaţă imobiliară de 67,40 mp, deţinută anterior de Poşta Română Drobeta Turnu Severin, spaţiu propus spre vânzare, în urma renunţării acestui chiriaş la locaţiune.
- argumentarea teoretică a noţiunilor de acte de autoritate şi acte de gestiune, în considerentele deciziei, nu motivează soluţia pronunţată, dispozitivul reflectând greşit aplicarea normelor de drept.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea soluţiei pronunţate la fond.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce urmează.
Prin H.C.L. al Municipiului Drobeta Turnu Severin nr. 24 din 30 martie 1999, s-a aprobat vânzarea la licitaţie a spaţiului comercial în suprafaţă de 67,40 mp situat în Complexul Comercial G.V., în temeiul dispoziţiilor art. 2 din HG nr. 389/1996 privind vânzarea spaţiilor comerciale constituite din fondurile statului, aşa cum a fost modificat prin HG nr. 505/1998 cât şi art. 3 din Normele metodologice de aplicare a hotărârii.
Caietul de sarcini întocmit în baza raportului de evaluare imobiliară, prevede la capitolul DATE GENERALE că spaţiul ce urmează a fi vândut potrivit hotărârii nr. 24/1999 este format din 2 încăperi în suprafaţă totală de 80,22 mp din care anexe 51,50 mp şi beci, cu o suprafaţă de teren aferentă de 131,72 m.
Procesul verbal de adjudecare încheiat la 28 iunie 1999 desemnează drept câştigător al licitaţiei spaţiului pe reclamanta S.C. P.B.M. S.R.L.
Primăria, constatând neconcordanţa între Hotărârea Consiliului Local nr. 24/1999 şi caietul de sarcini în ceea ce priveşte spaţiul comercial scos la vânzare prin licitaţie, în sensul că actul autorităţii administrative preciza o suprafaţă de 67,40 mp iar caietul de sarcini făcea vorbire de o suprafaţă de 131,72 mp (ce includea şi o suprafaţă acoperită, cale de acces comun a agenţilor comerciali din zonă) a emis două dispoziţii (nr. 146 şi 150 din 24 iunie şi respectiv 28 iunie 1999) prin care se anulează licitaţia în cauză, cu consecinţa neîncheierii contractului de vânzare – cumpărare cu câştigătorul licitaţiei şi restituirii către aceasta a garanţiilor de participare.
Această dispoziţie, prin care s-a anulat licitaţia nu a fost contestată de către reclamantă, în baza Legii nr. 29/1990, astfel că îşi produce efectele juridice şi în prezent, cum bine a reţinut instanţa de fond.
Reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare – cumpărare a spaţiului adjudecat în urma unei licitaţii anulate de organizator, prin dispoziţii exprese care nu au făcut obiectul nici unei judecăţi asupra legalităţii şi valabilităţii lor.
Împrejurarea reţinută de instanţa de apel că dispoziţiile de anulare a licitaţiei emise de primar sunt lipsite de valoare şi efecte juridice, în condiţiile în care un act de gestiune nu poate fi modificat decât prin acordul părţilor sau ca urmare a controlului judecătoresc este incorectă, argumentaţia teoretică venind chiar în sprijinul tezei că aceste dispoziţii, nefiind supuse unei judecăţi, care să invalideze nulitatea actului de licitaţie, sunt în vigoare şi rămân valabile.
Respectarea legalităţii hotărârii Consiliului Local nr. 24/1999 impunea identitatea spaţiului prevăzut în hotărâre, cu acela prevăzut în caietul de sarcini, astfel încât Primăria a revenit asupra actului emis, declarând nulă licitaţia, cu consecinţele arătate. Câştigătorul licitaţiei, respectiv reclamanta, era îndreptăţită să atace în justiţie aceste dispoziţii de anulare, contestându-le legalitatea, în contenciosul administrativ, ori aceasta a cerut obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare cumpărare, în urma unei licitaţii declarată nulă.
Prin urmare, soluţia pronunţată în apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de modificare a deciziei atacate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 teza 1 va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica Decizia Curţii de Apel Craiova în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN împotriva deciziei nr. 1037 din 29 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.C. P.B.M. SRL, împotriva sentinţei nr. 624/C din 12 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4341/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4344/2003. Comercial → |
|---|
