ICCJ. Decizia nr. 4344/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4344/2003
Dosar nr. 1051/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune reclamanta S.C. U. S.A. Iaşi a solicitat obligarea pârâtei S.C. M. SRL Iaşi la plata sumei de 287.027.315 lei cu titlu de preţ, majorat cu 70.608.719 lei reprezentând valoarea actualizată a mărfii stabilită în baza coeficientului de inflaţie.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa nr. 1759 din 4 noiembrie 2000 a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 287.027.315 lei preţ şi la plata sumei de 15.872.287 lei cheltuieli de judecată. Capătul de cerere pentru plata sumei de 70.608.719 lei daune rezultate din actualizarea preţului a fost respins.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta i-a livrat pârâtei produsul halva pentru care a emis facturile nr. 1506032 şi 1505501 din 21 octombrie 1999 pe care pârâta le-a decontat parţial.
Ambele părţi în proces au declarat apel împotriva sentinţei fondului prin care au formulat critici pentru netemeinicie şi nelegalitate.
La solicitarea pârâtei apelante, au fost completate probele în această cale de atac cu o expertiză contabilă prin care s-a stabilit că valoarea totală a facturilor reclamate ca neachitate este în sumă de 497.455.683 lei, sumă ce a fost achitată integral de beneficiară.
Reanalizând fondul pricinii în raport de toate probele, aşa cum au fost completate, apelul pârâtei S.C. M. SRL Iaşi a fost admis iar sentinţa nr. 1794 din 4 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins ca tardiv declarat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta S.C. U. S.A. Iaşi cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta a invocat motivele de casare şi modificare prevăzute de art. 304 alin. (5) - (10) C. proc. civ. fără să le argumenteze separat.
În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de apel a apreciat greşit faptul că suma de 287.127.319 lei este nedatorată întrucât din primul raport de expertiză a rezultat evident că suma este datorată.
În cel de-al doilea raport de expertiză, a susţinut recurenta, expertul a constatat că suma pretinsă prin acţiune a fost achitată întrucât în ordinele de plată s-au menţionat cele două facturi pentru livrarea de halva considerând că livrările de zahăr s-au făcut pentru fabricarea halvalei şi, ca urmare, se compensează.
Recurenta a susţinut că eroarea provine din modul de compensare şi imputare a plăţilor adoptat de expert faţă de modul cum au fost operate în contabilitatea sa compensările şi că este evident faptul că suma în litigiu este datorată.
În fine, recurenta consideră că instanţa de apel trebuia să ceară explicaţii expertului în legătură cu imputaţia plăţilor sau să ceară un supliment de expertiză care să lămurească problema plăţilor.
La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri pe baza cărora se solicită admiterea recursului şi respingerea apelului declarat de pârâtă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că între părţile în proces s-au derulat operaţiuni comerciale care s-au stabilit prin contractul de vânzare cumpărare de halva cât şi pe baza asocierii în participaţiune. Plăţile între cele două societăţi comerciale s-au realizat cu ordine de plată sau prin livrare de produse în contul preţului.
Primul raport de expertiză a luat în examinare cele două facturi reclamate de recurentă ca fiind neachitate şi a stabilit în lipsa oricăror dovezi prezentate de pârâtă că valoarea produsului halva rămasă de plată este de 287.127.319 lei.
După prezentarea documentaţiei de către pârâtă a fost analizat modul de derulare a livrărilor şi plăţilor dintre cele două societăţi cu referire nu numai la decontări prin bancă ci şi prin livrări de marfă (zahăr).
Situaţia plăţilor şi livrărilor redată în dosarul de apel nu a fost contestată, deşi instanţa a acordat termen pentru comunicarea expertizei şi pentru a se formula eventuale obiecţiuni cu respectarea prevederilor art. 208 şi urm. C. proc. civ.
Este evident din raportul de expertiză că valoarea celor două facturi a fost acoperită aşa încât soluţia instanţei de apel este corectă şi se fundamentează pe probele dosarului.
În fine, susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa era obligată să dispună un supliment de expertiză sau să facă alte verificări, în condiţiile în care nu au fost formulate obiecţiuni la raportul de expertiză şi nici nu s-a solicitat o nouă expertiză cu respectarea cerinţelor procedurale nu poate fi primită.
Instanţa de apel a manifestat rol activ în conformitate cu art. 129 C. proc. civ. de vreme ce a acordat termen pentru eventuale obiecţiuni la raportul de expertiză.
De altfel, din susţinerile făcute în recurs ca şi în notele de concluzii depuse în termenul de pronunţare la instanţa de apel este evident că recurenta a luat în considerare numai în parte plăţile făcute de pârâtă prin ordine de plată în contul celor două facturi emise pentru plata produsului halva fără să deducă valoarea zahărului care era datorată. Cum nu s-a opus la acest mod de stingere a datoriei decât în recurs, criticile aduse deciziei pronunţate în apel sunt nefondate.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. U. S.A. Iaşi împotriva deciziei nr. 430 din 13 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4342/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4345/2003. Comercial → |
|---|
