ICCJ. Decizia nr. 4366/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4366/2003
Dosar nr. 544/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6352 din 27 septembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judeţul Vâlcea a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. P. S.R.L. cu sediul în Râmnicu Vâlcea împotriva pârâtei S.C. PX. S.R.L. cu sediul în com. Budeşti. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ne aflăm în situaţia în care pârâtul este cel care are titlu, respectiv contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 10.658/1995, iar reclamantul nu are titlu de proprietate, acesta depunând la dosarul cauzei o sentinţă prin care i s-a admis acţiunea în declararea simulaţiei şi care, nu a avut drept finalitate realizarea dreptului său absolut de proprietate.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinţei civile nr. 6352 din 27 septembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Vâlcea, constatând că numai pârâta S.C. PX. S.R.L. este unica proprietară a spaţiului. Astfel, comparând titlurile pretinse de părţi, respectiv al reclamantei S.C. P. S.R.L. care îl constituie sentinţa civilă nr. 149/C din 11 mai 1998 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care s-a constatat ca fiind simulat contractul încheiat de S.C. B. S.A. cu Ş.A., pe de o parte, cu cel al pârâtei S.C. PX. S.R.L. care îl constituie contractul autentificat sub nr. 10.658/1995 prin care a dobândit imobilul în litigiu, pe de altă parte, s-a apreciat că prioritate are titlul prezentat de pârâtă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 557/R din 13 martie 2002 a admis recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2569 din 6 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că a modificat Decizia, iar pe fond, a admis acţiunea şi a obligat pârâta S.C. PX. S.R.L., să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 64,44 mp compusă din laborator, cuptor, depozit, holuri, vestiar şi W.C. situată în Rm.Vâlcea.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a stabilit că titlul de proprietate al reclamantei provine de la adevăratul proprietar, iar al pârâtei de la un neproprietar, având în vedere şi faptul că titlul reclamantei este anterior, respectiv din anul 1992, spre deosebire de cel al pârâtei care datează din anul 1995, rezultă că titlul de proprietate al reclamantei este mai bine caracterizat. A existat şi opinia separată a celui de-al treilea judecător al completului de judecată, care a considerat că se impunea respingerea recursului pe considerentul că respingerea cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între Ş.A. şi S.C. PX. S.R.L. a intrat în puterea lucrului judecat, consolidând actul respectiv, astfel că nu se mai poate pune la îndoială titlul de proprietate al pârâtei asupra spaţiului comercial.
Procurorul General, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 132 din 2 octombrie 2000 şi nr. 59 din 27 aprilie 2001 ale Guvernului României a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 557 din 13 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, considerând că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a invocat ca motiv, că potrivit dispoziţiile art. 1175 C. civ., reclamanta nu poate opune pârâtei contractul ocult de mandat încheiat cu autoarea acesteia din urmă, Ş.A., a cărui existenţă a fost probată în cadrul acţiunii având ca obiect declararea simulaţiei contractului prin care S.C. B. S.A. a vândut spaţiul în litigiu A.Ş. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prezumţia de bună – credinţă de care se bucură pârâta nu a fost răsturnată. Astfel, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare în baza căruia ea a dobândit imobilul, întemeiată pe reaua – credinţă a pârâtei, a fost respinsă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
De asemenea, prin Decizia civilă nr. 1994 din 17 martie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, s-a stabilit că titlul de proprietate al pârâtei S.C. PX. S.R.L. asupra spaţiului în litigiu, nu mai poate fi pus la îndoială, deoarece respingerea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între Ş.A. şi S.C. PX. S.R.L. a intrat în puterea lucrului judecat şi a consolidat actul respectiv. Admiţând acţiunea în evacuare formulată de S.C. PX. S.R.L., de fapt s-a recunoscut dreptul său de proprietate asupra spaţiului comercial, tranşându-se definitiv litigiul având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului.
În speţă, existând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ce se evidenţiază între acţiunea în evacuare şi acţiunea în revendicare, aceasta din urmă trebuia respinsă ca efect al autorităţii de lucru judecat.
Intimata - reclamantă S.C. P. S.R.L. a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare.
Curtea, analizând motivele recursului în anulare, constată că recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
În corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, relevanţă juridică prezintă Decizia nr. 1994 din 29 martie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. PX. S.R.L. Budeşti împotriva deciziei nr. 387 din 30 iunie 2000 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a casat-o în sensul că a respins apelul declarat de pârâta S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinţei nr. 205 din 17 martie 2000 a Tribunalului Vâlcea. Amplu argumentată şi bine motivată, prin această decizie s-a stabilit că proprietara spaţiului comercial în litigiu este numai reclamanta, iar în conformitate cu prevederile art. 480 C. civ., aceasta este îndreptăţită să ceară evacuarea pârâtei din spaţiul folosit şi ocupat fără titlu, precum şi contravaloarea lipsei de folosinţă.
De asemenea, prin Decizia civilă nr. 359/A/C din 24 septembrie 1998 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă şi de contencios administrativ, au fost admise apelurile formulate de pârâtele Ş.A. şi S.C. PX .S.R.L. Budeşti împotriva sentinţei civile nr. 149/C din 11 mai 1998 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că a modificat în parte sentinţa atacată şi a respins acţiunea cu privire la capătul constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentic nr. 10.658 din 19 septembrie 1995. În considerentele acestei decizii s-a reţinut, referitor la actul de vânzare – cumpărare dintre Ş.A. şi S.C. PX. S.R.L. că înţelegerea secretă dintre Ş.A. şi S.C. P. S.R.L. nu este opozabilă S.C. PX. S.R.L., faţă de aceasta din urmă producând efecte numai actul juridic public de vânzare – cumpărare din 19 august 1992.
De necontestat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, existând tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect şi de cauză. Din punct de vedere al temeiului juridic al dreptului valorificat prin aceste acţiuni, finalitatea autorităţii de lucru judecat nu împiedică numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată în alt proces.
Cadrul juridic şi argumentele expuse anterior, impun admiterea recursului în anulare promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 557 din 13 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care urmează a o modifica în sensul că va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 557 din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul, că respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 2569 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4365/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4369/2003. Comercial → |
|---|
