ICCJ. Decizia nr. 4369/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4369/2003
Dosar nr. 2578/2001
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 februarie 1998, reclamanta P.L., a chemat în judecată pe pârâţii P.M. şi S.C. U.S. S.R.L. Timişoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate în contradictoriu cu aceştia, nulitatea absolută a menţiunilor incluse în procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 şi în actul adiţional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, de biroul notarului public C.R.
De asemenea reclamanta a mai solicitat instanţei să dispună radierea din registrul comerţului a menţiunii potrivit căreia S.C. U.S. S.R.L. Timişoara este o societate comercială unipersonală, şi pe cale de consecinţă, să dispună, înscrierea reclamantei în Registrul Comerţului în calitate de asociat al societăţii menţionate cu titlu de moştenitor legal al părţilor sociale deţinute de defunctul său soţ, potrivit certificatului de moştenitor anexat cererii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 1993 a fost înmatriculată S.C. U.S. S.R.L. Timişoara având ca asociaţi pe pârâtul P.M. şi pe defunctul său soţ P.E., fiecare dintre aceştia subscriind ½ din capitalul social al societăţii, respectiv câte 50.000 lei.
La 3 mai 1996, fostul soţ al reclamantei, P.E., a decedat, şi ca urmare, după finalizarea procedurii succesorale notariale i s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 548/1996, din care rezultă că în masa succesorală, au fost incluse şi un număr de 10 părţi sociale în valoare de 50.000 lei, reprezentând capitalul social în S.C. U.S.S. R.L. Timişoara.
Deşi pârâtul P.M., avea cunoştinţă de calitatea reclamantei de moştenitor, iar, prevederile actelor constitutive ale societăţii erau clare, în sensul continuării activităţii societăţii şi cu moştenitorii, totuşi pârâtul, în mod abuziv, şi cu totală rea credinţă, decide prin procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997, continuarea activităţii societăţii cu asociatul unic rămas, respectiv cu el însuşi, nesocotind existenţa moştenitorului fostului său asociat şi respectiv a certificatului de moştenitor eliberat acestuia.
Ulterior, în baza acestui proces verbal, a fost autentificat şi actul adiţional nr. 3447 din 24 octombrie 1997.
Or, procedând astfel, adică, omiţând să, convoace la adunarea generală a societăţii, şi pe reclamantă, în calitate de moştenitoare a părţilor sociale, care au aparţinut soţului său decedat, intenţia pârâtului a fost aceea de a o exclude pe reclamantă din actele societăţii, cu nerespectarea condiţiilor de formă şi de fond, prevăzute atât în actele constitutive ale societăţii, cât şi în legea societăţilor comerciale, şi ca atare, măsurile adoptate, de adunarea generală, fără convocarea reclamantei, sunt lovite de nulitate absolută, ca şi actele în care au fost concretizate acestea, motiv pentru care se impune, constatarea nulităţii absolute, a acestor acte cu consecinţele arătate în recurs.
Prin sentinţa civilă nr. 162/PI din 3 februarie 1999, Tribunalul Timiş, secţia comercială, (investit cu soluţionarea litigiului prin hotărârea declinatorie de competenţă) a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta P.L., împotriva pârâţilor S.C. U.S. S.R.L. Timişoara şi P.M., şi în consecinţă a constatat nulitatea procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997, întocmit de pârâtă, precum şi a actului adiţional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997 de biroul notarului public C.R. şi a respins în rest cererile, obligând pârâtul la plata sumei de 78.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva susmenţionatei sentinţe, au declarat apel, atât reclamanta P.L. cât şi pârâţii S.C. U.S. S.R.L. Timişoara şi P.M.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1194 din 7 decembrie 2000, a respins apelul reclamantei P.L., şi a admis apelul pârâţilor S.C. U.S. S.R.L. Timişoara şi P.M., şi ca urmare hotărârea primei instanţe, a fost schimbată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta P.L., împotriva pârâţilor S.C. U.S. S.R.L. Timişoara şi P.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că, în raport de probele existente la dosar, în mod greşit instanţa fondului a admis acţiunea reclamantei, care nu era în drept să solicite (chiar dacă nu a fost convocată la adunarea generală) constatarea nulităţii procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997, şi a actului adiţional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, din moment ce aceasta nu dobândise calitatea de asociat, (în locul fostului său soţ decedat), alături de pârâtul P.M. şi S.C. U.S. S.R.L. Timişoara.
În ceea ce priveşte soluţia de admitere a apelului pârâţilor, instanţa de apel, a reţinut în esenţă, că, chiar dacă, în art. 12 din statutul societăţii, s-a prevăzut posibilitatea transmiterii părţilor sociale către moştenitorii asociatului decedat, această clauză nu poate avea ca efect, faţă de caracterul intuitu persone al societăţii cu răspundere limitată (care presupune un nou afectio societates), dobândirea de către moştenitorul asociatului decedat, a calităţii de asociat în societatea comercială, alături de asociatul rămas, întrucât, în lipsa unui acord expres din partea acestui asociat, în sensul continuării activităţii societăţii cu doi asociaţi, moştenitorul asociatului decedat, este îndreptăţit doar să solicite numai contravaloarea părţilor sociale calculate conform ultimului bilanţ aprobat, fără ca acesta să poată invoca nulitatea actelor întocmite în numele societăţii de către asociatul rămas, care, şi-a manifestat voinţa, concretizată, în hotărâre definitivă şi irevocabilă, de a continua activitatea societăţii cu asociat unic şi nu cu doi asociaţi.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta P.L., susţinând în esenţă că, pârâtul P.M., a devenit asociat unic al S.C. U.S. S.R.L. Timişoara, conform sentinţei civile nr. 494/PI din 29 martie 1999, pronunţată de Tribunalul Timiş, rămasă definitivă prin Decizia nr. 653 din 7 iulie 1999, a Curţii de Apel Timişoara şi irevocabilă prin Decizia nr. 3633 din 29 iunie 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială.
Ca atare pârâtul P.M., putea să întocmească, în numele societăţii, anumite acte în calitate de asociat unic, numai începând cu data de 7 iulie 1999, când a rămas, definitivă sentinţa nr. 494 din 29 martie 1999, prin care s-a încuviinţat, continuarea activităţii S.C. U.S. S.R.L. Timişoara de către reclamantul reconvenţional P.M. ca asociat unic.
Pe cale de consecinţă, actele încheiate de pârâtul P.M. singur, anterior datei de 7 iulie 1997, (fără a o convoca şi pe reclamantă la adunarea generală), printre care şi cele a căror nulitate s-a solicitat să fie pronunţată (procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 şi actul adiţional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, care în fapt, au avut ca efect, încuviinţarea continuării activităţii societăţii cu asociat unic) sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost adoptate cu încălcarea prevederilor din actele constitutive ale societăţii şi a dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 31/1990.
Mai susţine recurenta, că, acţiunile dobândite de ea, au un caracter autonom, situaţie în care drepturile şi obligaţiile născute din titlu – certificatul de moştenitor – sunt independente faţă de actul juridic din care s-au născut, şi deci, că odată dovedită titulară a unui drept propriu, nu mai putea să-şi piardă această calitate, decât în condiţiile Legii nr. 31/1990, care în cauză nu erau îndeplinite.
În concluzie, reclamanta susţine, că instanţa de apel nu a făcut altceva decât să se pronunţe asupra unei chestiuni deja judecate în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă, fără a avea în vedere, susţinerile sale, prezentate sub forma criticilor în recurs.
În consecinţă, reclamanta solicită, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că într-adevăr, cei doi foşti asociaţi, P.M. şi P.E., au prevăzut la art. 12 din statutul S.C. U.S. S.R.L. Timişoara, că părţile sociale pot fi transmise moştenitorului.
La data de 3 mai 1996, asociatul P.E., a decedat, şi ca urmare, soţiei supravieţuitoare a acestuia, P.L., i s-a eliberat Certificatul de moştenitor nr. 548 din 7 octombrie 1996, rectificat ulterior prin care au fost incluse în masa succesorală 205 acţiuni în valoare de 50.000 lei/acţiune, la S.C. U.S. S.R.L. Timişoara.
Ulterior, respectiv prin Decizia nr. 3514 din 20 decembrie 2001 Curtea de Apel Timişoara, a menţinut Decizia nr. 2583/A din 26 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 9699/C/2001, prin care, a fost anulat în parte Certificatul de moştenitor nr. 548 din 7 octombrie 1996, în sensul că, din masa succesorală nu fac parte şi cele 10 părţi sociale în valoare de 50.000 lei, reprezentând capitalul social al S.C. U.S. S.R.L. Timişoara.
Or, având în vedere, că Decizia menţionată este irevocabilă, este evident, că reclamanta, nu mai putea invoca sub nici o formă, chiar dacă în statutul societăţii comerciale s-a prevăzut la art. 12, că părţile sociale pot fi transmise moştenitorilor, că în urma decesului soţului său, ar fi devenit, în mod necesar, în locul acestuia asociată cu pârâtul P.M. în S.C. U.S. S.R.L. Timişoara, întrucât, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, în speţă, este vorba de o societate cu răspundere limitată, deci, de o societate de persoane, şi ca atare, trebuie, protejat, caracterul intuitiv persoane, al societăţii ceea ce presupune, un acord expres al asociatului rămas, în sensul continuării activităţii societăţii, cu moştenitorul asociatului decedat.
Or, cum în speţă, certificatul de moştenitor, în temeiul căruia, şi raportat la prevederile art. 12 din statut, reclamanta pretinde că ar fi dobândit calitatea de asociat în S.C. U.S. S.R.L. Timişoara, a fost anulat prin hotărâre rămasă irevocabilă tocmai, în partea referitoare la, părţile sociale, constatându-se, că acestea nu fac parte din masa succesorală, iar pe de altă parte, cum în cauză, nu s-a făcut dovada, consimţământului expres al asociatului rămas de a continua activitatea societăţii cu moştenitorul asociatului decedat, ci dimpotrivă, datorită unei stări tensionate între aceştia, născută şi menţinută, în urma unor numeroase litigii între aceştia, asociatul, rămas a optat, în mod neechivoc, pentru continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, înseamnă, că bine, instanţa de apel, a reţinut, în acest, context, că, dreptul reclamantei, în calitatea sa de titular al părţilor sociale, poate avea ca obiect numai plata contravalorii acestora, calculată conform ultimului bilanţ aprobat, fără a exista din partea pârâtului obligaţia convocării reclamantei la adunarea generală.
Pe de altă parte, mai este de reţinut, că, anterior decesului, asociatul P.E., a formulat o cerere de dizolvare a societăţii, care în condiţiile date a rămas fără obiect, precum şi o cerere de retragere din societate, la data de 15 martie 1996, asupra căreia nu a mai revenit.
Or, cum această ultimă cerere, are un caracter strict, personal, înseamnă, că, aceasta a devenit opozabilă moştenitorului asociatului decedat, şi ca atare, stăruinţa reclamantei, de a obţine, o hotărâre, prin care să se constate, că în baza certificatului de moştenitor, a dobândit în locul fostului său soţ, calitatea de asociată alături de pârâtul P.M. în S.C. U.S. S.R.L. Timişoara, este lipsită de orice suport juridic, mai ales în contextul, în care, acesta a optat aşa cum s-a arătat, pentru continuarea activităţii societăţii cu asociat unic în persoana sa, cerere încuviinţată prin hotărârea rămasă irevocabilă.
În concluzie, se constată, că, în totalitatea lor, susţinerile reclamantei din recurs, nu sunt fondate, deoarece, urmare decesului fostului său soţ, aceasta a dobândit, în baza certificatului de moştenitor, numai drepturile patrimoniale ale lui P.E., fără, a se putea susţine, aşa cum pretinde aceasta fără nici un temei că ar fi moştenit şi calitatea, de asociat (în locul fostului său soţ) al societăţii comerciale, întrucât, o asemenea calitate nu poate fi dobândită, decât cu consimţământul asociatului rămas, care în speţă nu există, mai ales în contextul în care, foştii asociaţi, au prevăzut în actele constitutive, doar că părţile sociale pot fi transmise moştenitorilor, clauză, care în nici un caz nu poate fi interpretată, în sensul că aceştia ar fi convenit şi cu privire la continuarea sau necontinuarea activităţii societăţii, cu moştenitorul asociatului decedat.
Mai este de reţinut, că prin hotărâre irevocabilă a fost respinsă, cererea reclamantei, cu nr. 14553 din 15 septembrie 1998 prin care aceasta a solicitat, radierea din Registrul Comerţului a menţiunii nr. 6874 din 24 octombrie 1997, efectuată de pârâtul P.M., prin care, acesta a cerut în calitate de asociat unic înscrierea menţiunii, privind modificarea actelor constitutive ale societăţii şi completarea obiectului de activitate, conform actului adiţional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997.
Ca atare, şi sub acest aspect, criticile reclamantei, îndreptate împotriva deciziei instanţei de apel, nu sunt întemeiate, din moment ce cererea reclamantei, de radiere a menţiunii nr. 6874 din 24 octombrie 1997, a fost respinsă prin hotărârea rămasă irevocabilă, consfinţindu-se astfel, legalitatea şi temeinicia actului adiţional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie, reclamanta nu mai putea cere, în cadrul altui litigiu, adică a celui de faţă, constatarea nulităţii absolute a procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 şi a actului adiţional menţionat, atâta timp cât, cu privire la aceste aspecte se pronunţase deja o soluţie definitivă şi irevocabilă, prin care se încuviinţase continuarea activităţii societăţii, după decesul asociatului P.E., cu asociat unic în persoana pârâtului P.M., şi pe cale de consecinţă, acesta nu avea obligaţia faţă de toate cele arătate, să o convoace pe reclamantă, la adunarea generală, care a adoptat măsurile concretizate în actele a căror constatare a nulităţii s-a cerut întrucât aceasta nu dobândise, aşa cum susţine, fără nici un temei, în locul fostului său soţ decedat, calitatea de asociat în S.C. U.S. S.R.L. Timişoara, pentru a exista obligaţia convocării sale la adunările generale ale S.C. U.S. S.R.L. Timişoara.
Dealtfel, din, ansamblul probator existent la dosar, rezultă în esenţă, că, reclamanta, urmăreşte ca pe o cale ocolită să se pronunţe dizolvarea societăţii comerciale şi consecutiv lichidarea acesteia, din moment ce, actele a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata, au stat la baza transformării societăţii din societate cu doi asociaţi în societate unipersonală, încuviinţată prin hotărâre irevocabilă (Decizia nr. 3633 din 29 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială) care evident că nu mai poate fi desfiinţată (chiar dacă a fost pronunţată ulterior întocmirii actelor atacate) decât printr-o cale extraordinară de atac, care nu a fost exercitată în cauză.
Aşa fiind, recursul reclamantei, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 1194 din 7 decembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4366/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 437/2003. Comercial → |
|---|
