ICCJ. Decizia nr. 4372/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4372/2003
Dosar nr. 5427/2001
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 februarie 1999, reclamanta P.L., a chemat în judecată pe pârâţii P.M. şi S.C. U.S. SRL Timişoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate în contradictoriu cu aceştia nulitatea absolută a actului adiţional autentificat sub nr. 1412 din 6 mai 1996, de Biroul notarului public C.R. şi respectiv nulitatea menţiunilor înscrise la registrul comerţului în baza acestui act adiţional, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta, arată că, în urma decesului fostului său soţ, P.E., asociat în cadrul S.C. U.S. SRL Timişoara împreună cu pârâtul P.M., a dobândit potrivit certificatului de moştenitor proprietatea asupra părţilor sociale deţinute de defunct, care îi confirmă dreptul de vot în adunarea generală a asociaţilor societăţii, şi cu toate acestea, şi cu ignorarea prevederilor din actele constitutive ale societăţii, pârâtul nu a convocat-o pe reclamantă, la adunarea generală care a adoptat actul adiţional nr. 1412 din 6 mai 1998, astfel, că atât actul adiţional atacat cât şi menţiunile făcute în baza acestuia în Registrul comerţului sunt lovite de nulitate.
Prin sentinţa civilă nr. 17/PI din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.L., împotriva pârâţilor P.M. şi S.C. U.S. SRL Timişoara şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtului P.M. suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut în esenţă că, prin sentinţa nr. 494/1999 (pronunţată în cadrul altui litigiu între aceleaşi părţi) rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a respins acţiunea principală formulată de reclamanta P.L. şi s-a admis cererea reconvenţională introdusă de pârâtul P.M., încuviinţându-se continuarea activităţii S.C. U.S. SRL, cu asociat unic, situaţie în care, acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, cu privire la toate capetele de cerere formulate întrucât pârâtul P.M., era îndreptăţit conform sentinţei menţionate, să desfăşoară activitatea în S.C. U.S. SRL ca asociat unic.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de reclamanta P.L., a fost respins prin Decizia nr. 439/A din 30 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Prin aceeaşi decizie, apelanta reclamantă a fost obligată să plătească intimaţilor pârâţi, suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă, că bine prima instanţă a respins acţiunea, întrucât, prin actul adiţional a cărei nulitate se cere a fi constatată, pârâtul P.M., a dispus asupra continuării existenţei societăţii ca SRL cu asociat unic, în condiţiile în care în actele constitutive nu a existat o clauză de continuare a activităţii societăţii cu moştenitorul asociatului decedat, astfel, că în contextul în care, prin sentinţa nr. 494/1999, Tribunalul Timiş a încuviinţat continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, în persoana pârâtului P.M., această împrejurare, confirmă atât justeţea reorganizării societăţii adoptată prin actul adiţional atacat, cât şi a menţiunilor înscrise în baza acestuia în Registrul Comerţului.
În această situaţie, a reţinut instanţa de apel în continuare, este lipsită de relevanţă, susţinerea, potrivit căruia actul adiţional ar fi nul deoarece a fost întocmit înainte de rămânerea definitive a sentinţei prin care s-a încuviinţat continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, întrucât, dacă, s-ar admite o astfel de cerere, privind anularea actului adiţional, ar conduce în final la dizolvarea societăţii, soluţie care, nu poate fi adoptată faţă de existenţa sentinţei mai sus menţionate (sentinţa nr. 494/1999) rămasă definitivă şi irevocabilă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta P.L. susţinând în esenţă că numai printr-o interpretare greşită a probelor de la dosar şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa de apel, a menţinut prin soluţia adoptată sentinţa primei instanţe de respingere a acţiunii, deoarece, actul adiţional atacat a fost întocmit cu mult timp anterior (1998) datei la care sentinţa invocată (nr. 494/1999) a rămas definitivă şi ca atare, faţă de această situaţie şi ţinând seama, că, pârâtul, P.M., nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală (deşi la acea dată nu dobândise calitatea de asociat unic) care a adoptat măsura transpusă în actul adiţional, atacat înseamnă că, faţă de toate cele expuse, instanţele erau datoare, pentru respectarea principiului neretroactivităţii legii civile, să constate nulitatea actului adiţional şi nu să respingă cererea.
Mai susţine, recurenta că, în mod greşit instanţa de apel, a reţinut, că anularea actului adiţional ar conduce la dizolvarea societăţii, fără a constata că, în felul în care a fost întocmit actul adiţional, aceasta este nul, şi pe cale de consecinţă, societatea funcţionează nelegal, şi ca urmare concluzia finală, în sensul că, nu este permisă dizolvarea societăţii ca o consecinţă a anulării actului adiţional atacat, consfinţeşte de fapt o nelegalitate, care nu poate fi înlăturată decât prin admiterea recursului, desfiinţarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei, cu îndemnurile corespunzătoare la Tribunalul Timiş spre rejudecare.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, pârâtul P.M., a dispus în esenţă, prin actul adiţional nr. 1412 din 6 mai 1998 reorganizarea S.C. U.S. SRL Timişoara, (după decesul fostului său asociat P.E. ale cărui părţi sociale au fost moştenite de reclamantă) în societate cu răspundere limitată cu asociat unic, în persoana pârâtului P.M.
Acest act adiţional a fost atacat, de reclamantă, pentru motive de nulitate, prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. 1836/Com/1999 al Tribunalul Timiş.
Prin încheierea din 30 aprilie 1999 Tribunalul Timiş, a dispus în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluţionării cauzei până la data rămânerii definitive a sentinţei nr. 494/PI/1999, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a respins acţiunea principală formulată de reclamantă şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul P.M., şi ca urmare, s-a încuviinţat, continuarea activităţii societăţii de către reclamantul reconvenţional P.M. ca asociat unic.
Sentinţa nr. 494/PI din 29 martie 1999 a Tribunalului Timiş, prin care s-a încuviinţat continuarea activităţii S.C. U.S. SRL Timişoara de către, pârâtul P.M. ca asociat unic, şi care a constituit temeiul suspendării soluţionării pricinii, conform încheierii din 30 aprilie 1999, a rămas definitivă, prin Decizia nr. 653/A din 7 septembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, şi irevocabilă prin Decizia nr. 3633 din 29 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Or, cum sentinţa, prin care s-a dispus respingerea acţiunii în constatarea actului adiţional autentificat sub nr. 1412 din 6 mai 1998 a fost pronunţată (urmare suspendării judecării cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.) abia la data de 9 ianuarie 2001, deci, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei nr. 494/P.I./1999 a Tribunalului Timiş, este evident, că nulitatea actului adiţional atacat, nu mai putea opera (acestea bineînţeles dacă o asemenea nulitate ar fi existat) deoarece aceasta a fost acoperită prin hotărârea rămasă irevocabilă (sentinţa nr. 494/PI/1999) şi ca atare, faptul, că reclamanta nu a fost convocată la adunarea generală, care a adoptat modificarea statutului, în sensul că toate prerogativele adunării generale se exercită de asociatul unic, nu poate atrage nulitatea acestei măsuri, mai ales în contextul în care reclamantei i s-a anulat parţial, tot prin hotărâre rămasă irevocabilă respectiv prin Decizia nr. 1008/2002/R din 13 septembrie 2002, a Curţii de Apel Oradea, certificatul de moştenitor nr. 548 din 7 octombrie 1996, astfel cum a fost rectificat prin încheierea 3839 din 11 februarie 1997 statuându-se că, din masa succesorală rămasă în urma decesului fostului său soţ, P.E., nu fac parte şi cele 10 părţi sociale în valoare de 50.000 lei reprezentând capitalul social al S.C. U.S. SRL Timişoara.
În concluzie, ca urmare a anulării parţiale a certificatului de moştenitor, astfel cum s-a arătat mai sus, se constată că reclamanta nu era îndreptăţită să ceară, aşa cum bine au apreciat instanţele, indiferent de temeiurile pe care, şi-a sprijinit această cerere, anularea actului adiţional nr. 1412/1998 şi a menţiunilor corespunzătoare din Registrul Comerţului întrucât, contrar celor susţinute, nu a dobândit în calitate de moştenitor urmare decesului fostului său soţ, calitate de asociat în S.C. U.S. SRL şi ca atare, nu are în raport de toate cele arătate decât calitatea de terţ, faţă de toate actele încheiate de pârâtul P.M. (deci inclusiv faţă de actul adiţional nr. 1412/1998) prin care s-a hotărât modificarea statutului, în sensul că toate prerogative adunării generale se exercită (numai) de asociatul unic, care a hotărât şi majorarea capitalului social la 2.000.000 lei.
Aşa fiind, recursul reclamantei, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 439 din 30 aprilie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 437/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4373/2003. Comercial → |
|---|
