ICCJ. Decizia nr. 4383/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4383/2003
Dosar nr. 821/2002
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă, constată:
Prin acţiune reclamanta Municipiul Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. R.T.P. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 20.449 $ reprezentând cotă de profit minim garantat şi penalităţi de întârziere calculate conform contractului de asociere nr. 274/1994, nerespectat de către pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 2543 din 30 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a admis excepţia prevăzută de Decretul nr. 167/1958, invocată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta şi s-a respins ca prescrisă acţiunea.
Sentinţa a fost anulată de Curtea de Apel Bucureşti care a admis apelul reclamantei, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 39.441,19 USD, reprezentând cotă de profit în sumă de 20.495 USD datorată pentru perioada iunie 1997 – 31 octombrie 2001 şi 18.946,19 USD.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauză este vorba de un contract de asociere cu prestaţii succesive, iar clauza cuprinsă în art. 9 din contract nu este o clauză leonină ci obligaţia pârâtei cu privire la bunul respectiv.
Împotriva deciziei nr. 1555 din 14 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pârâta S.C. R.T.P. S.A. Bucureşti a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece clauza cuprinsă în art. 9 alin. (2) din contractul de asociere nr. 274 din 28 septembrie 1994 este o clauză leonină, reclamanta intimată indiferent de condiţii participă numai la profit nu şi la pierderi, fapt sancţionat de art. 1513 C. civ. cu nulitatea.
Se mai susţine că în situaţia în care nu se va constata nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinsă în art. 9 alin. (2) din contractul de asociere în participaţiune prin care intimata şi-a asigurat un profit garantat de 1.500 USD pe lună, consideră că pretenţiile acesteia sunt întemeiate numai pentru suma de 513.394.612 lei obligaţie restantă şi 197.658.303 lei penalităţi.
Recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă:
La 29 septembrie 1994 între părţi a fost încheiat contractul de asociere nr. 274, pentru exploatarea, restaurarea, consolidarea şi modernizarea spaţiului construit cu altă destinaţie decât locuinţă în suprafaţă de 121,84 mp.
Durata contractului de asociere a fost stabilită în condiţiile în care derularea contractului decurgea normal, pe o perioadă de 10 ani conform art. 4 din contract.
În art. 8 din contract s-a prevăzut aportul părţilor contractante la asociere, respectiv 80% pentru asociat şi 20% pentru Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, iar prin art. 9 alin. (2), recurenta pârâtă s-a obligat să exploateze spaţiul şi să plătească lunar Consiliului 3% din încasările realizate din exploatarea bunului dar nu mai puţin de 1.500 dolari SUApe lună.
În raport de clauzele contractuale intimata reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, în sensul că a pus la dispoziţia recurentei pârâte spaţiul, deci a suportat un risc.
Susţinerea recurentei că art. 9 alin. (2) din contract cuprinde o clauză leonină nu poate fi primită.
Într-adevăr art. 1513 C. civ. declară nulă convenţia prin care se stipulează ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierderi, dar în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 1513 C. civ. având în vedere că obligaţiile de plată ale pârâtei recurente stipulate în această clauză, aveau un caracter fix şi periodic, obligaţii ce trebuiau îndeplinite chiar dacă activitatea devenea mai puţin profitabilă.
Obţinerea de profit minim de 3% dar nu mai puţin de 1.500 USD pe lună garantat avea drept scop şi garantarea executării obligaţiilor, iar suma stabilită a fost cea pe care părţile au considerat-o că o pot obţine la data asocierii.
Voinţa părţilor a fost clar exprimată la data semnării contractuluişi clauzele contractuale au fost clar exprimate la data semnării acestuia şi au fost considerate profitabile ambelor părţi.
Contractul dintre părţi nu a fost încheiat în condiţiile art. 251-256 C. com. care reglementează contractele de asociere în participaţiune, ci doar un contract de asociere.
În ceea ce privesc penalităţile acestea au fost corect acordate de instanţă, întrucât au fost cuprinse în art. 13 din contract.
Dealtfel în motivul 2 din recurs recurenta este de acord cu acordarea sumei de 513.394.612 lei ca obligaţie restantă prevăzută în art. 9 alin. (2) din contract şi 197.658.303 lei penalităţi.
Astfel fiind recursul nu îndeplineşte condiţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. considerent pentru care a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat depârâta S.C. R.T.P. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1555 din14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4382/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 439/2003. Comercial → |
|---|
