CSJ. Decizia nr. 443/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 443/2003Dosar nr. 7318/2001
Şedinţa publică din 29 ianuarie 200.
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Iaşi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Iaşi, şi pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Iaşi, a fost obligată la plata sumei de 90.334.250 lei cu titlu de daune şi la 6.095.055 lei cheltuieli de judecată; s-au respins pretenţiile reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 5.841.324 lei cu titlu de daune.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor sucursala P.T. Ploieşti şi sucursala P.B. Brazi.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 304 din 2 iulie 2001 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantă şi pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Iaşi, împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond i-a acordat reclamantei despăgubirile cuvenite pentru lipsa celor 7.152 kg. benzină având în vedere dispoziţiile art. 82 şi art. 85 alin. (2) din Regulamentul de Transport CFR.
Referitor la culpa pârâtei s-a reţinut că mijlocul de transport a purtat urme de violare şi s-a prezumat că marfa lipsă a fost sustrasă din vina căii ferate.
Împotriva acestei decizii reclamanta şi pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Iaşi, au declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ. susţinând că este nelegală şi netemeinică.
În recursul său S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Iaşi, a susţinut că valoarea reală a pagubei este de 96.145.574 lei şi nu 90.334.250 lei, întrucât în reclamaţia administrativă s-a utilizat preţul prestabilit şi nu cel de livrare a rafinăriei numai pentru prima poziţie şi aceasta a fost o eroare a prepusului societăţii acesteia.
Pârâta a arătat în recursul său, că reclamanta nu a dovedit întinderea pagubei, iar nota de contabilitate nr. 9 din 21 ianuarie 2000 invocată de aceasta se referă la o altă reclamaţie administrativă, pentru alte lipsuri produse în aceeaşi lună aşa încât fişele contului şi ordinul de plată nu mai au relevanţă în această situaţie.
S-a reţinut că nu rezultă cu certitudine valoarea pagubei, că nu se aplică taxa pe valoare adăugată la tariful de transport CFR, accize şi taxă de drum care sunt prin ele însăşi taxe. Că în condiţiile art. 88.3 din Regulamentul de Transport dreptul de a pretinde restituirea tarifului de transport nu aparţine reclamantei, ci numai expeditoarei care a efectuat plata către sucursala P. Iaşi.
Recurenta a precizat că suma datorată este de 26.315.784 lei conform notei de debitare-creditare nr. 112124 din 14 decembrie 1999.
Intimata S.C. P.T. Ploieşti prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate:
Examinând ambele recursuri prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
Referitor la recursul reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala P. Iaşi:
Potrivit dispoziţiilor art. 85.2 din Regulamentul de Transport pe căile ferate din România care guvernează contractul de transport perfectat între cele două părţi prin adeziune, „în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după factură, după preţul curent al mărfii şi în lipsa şi a uneia şi a alteia după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate la locul şi data la care marfa a fost primită la transport".
În speţă reclamanta a făcut dovada că în afara sumei reprezentând lipsa celor 7.152 kg. benzină constatată lipsă la destinaţie, a virat la bugetul de stat şi alte sume reprezentând accize taxă pe valoare adăugată şi taxe de drum corespunzătoare cantităţii de marfă avizată de furnizor potrivit notei de contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000.
În mod corect ambele instanţe, au reţinut că pârâta datorează numai suma de 90.334.250 lei cu titlu de daune şi nu suma de 96.145.574 lei pretinsă de reclamantă, deoarece aceasta din urmă nu a făcut dovada sumei de 5.841.324 lei reprezentând „adaos comercial".
Susţinerea recurentei că suma nu este adaos comercial utilizat în formarea preţului cu amănuntul şi că în reclamaţia administrativă s-a strecurat o eroare în sensul că s-a folosit preţul prestabilit de 3.679.500 lei în loc de preţul de rafinărie de 4.015.500 lei este o simplă apărare care nu a fost dovedită cu actele depuse la dosar.
Referitor la recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Iaşi:
La data de 10 decembrie 1999, sucursala P.B. Brazi a expediat pe adresa sucursalei P. Iaşi, prin intermediul sucursalei P.T. Ploieşti vagonul cu terminaţia 0062 însoţit de scrisoarea de trăsură nr. 4586/30067 şi Avizul nr. 1226846 încărcat cu 50.400 kg. benzină la care s-a aplicat sigilii.
La destinaţie s-a constatat că doma era asigurată numai cu sigiliul staţiei Socola şi la verificarea cantitativă a rezultat o diferenţă în minus de 7.152 kg. benzină potrivit procesului verbal comercial nr. 60 din 16 decembrie 1999.
Cărăuşul nu a contestat culpa sa în ceea ce priveşte cantitatea de benzină lipsă pe timpul transportului, aşa încât răspunderea este antrenată în temeiul dispoziţiilor art. 83.3 din Regulamentul de transport al CFR.
Recurenta pârâtă a susţinut însă că suma pretinsă de reclamantă se referă la o altă reclamaţie administrativă şi pentru alte lipsuri produse în aceeaşi lună şi că nu datorează taxele aplicate de reclamantă la contravaloarea benzinei constatată lipsă la destinaţie.
Susţinerea pârâtei va fi înlăturată, întrucât reclamanta a făcut dovada că a virat la bugetul de stat toate aceste taxe pretinse, conform notei de contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000.
Critica recurentei că această notă priveşte reclamaţia administrativă nr. 112, iar reclamanta în acţiune s-a referit la cea cu nr. 42 din 4 ianuarie 2001 nu este întemeiată.
Nota de contabilitate nr. 9 din 31 ianuarie 2000 cuprinde mai multe reclamaţii administrative înregistrate de la poziţia 110-115, aşa încât numărul 112 nu se referă la numărul reclamaţiei aşa cum recurenta a susţinut.
Apărarea recurentei că acţiunea reclamantei este întemeiată numai pentru suma de 26.315.784 lei, va fi înlăturată pentru considerentele reţinute în examinarea motivelor de recurs formulate de reclamantă.
Susţinerea recurentei că reclamanta nu poate pretinde restituirea tarifului de transport, va fi înlăturată, cât timp aceasta a făcut dovada virării sumei către bugetul de stat.
Faţă de cele reţinute, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Iaşi, şi de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Iaşi, prin S.M.F. S.A., Oficiul Juridic Teritorial Iaşi, împotriva deciziei nr. 304/A din 2 iulie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 442/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4432/2003. Comercial → |
|---|
