ICCJ. Decizia nr. 4441/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4441/2003
Dosar nr. 7896/2001
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin două acţiuni separate, reclamanta S.B. Bucureşti a cerut, în prima acţiune, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3 din 20 octombrie 1993, încheiat în urma unei licitaţii publice pentru spaţiul comercial situat Bucureşti, deoarece, fiind titulara unei lucrări de investiţii cu acest obiectiv încheiat în anul 1989 între U.C.M.B. şi C.I.P.N, spaţiul îi aparţine şi, cu toate acestea, C.L.M.B. l-a adjudecat în favoarea SC A.E., pârâtele din prima acţiune.
Prin cea de a doua acţiune, aceeaşi reclamantă, de data aceasta în contradictoriu cu C.L.M.B. şi SC R.T.G.M. SRL (fostă SC A.E. SRL) s-a cerut să se constate nulitatea absolută a raportului Comisiei de licitaţie din 20 septembrie 1993, precum şi a procesului-verbal din 7 octombrie 1993 al Comisiei de vânzare din cadrul C.L.M.B., prin care s-a validat raportul Comisiei de licitaţie cu privire la spaţiul în litigiu.
Cele două litigii au fost conexate în faza judecării fondului şi au format obiectul dosarului nr. 7586/1989 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 403 din 21 ianuarie 2001.
În motivarea acţiunilor, reclamanta a arătat că vânzarea la licitaţie a spaţiului din Bucureşti este nelegală, deoarece reclamanta a devenit proprietara spaţiului în baza unei convenţii de cooperare din 27 august 1989, pe de o parte, pe de altă parte, Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti nr. 25/1993, care a stat la baza organizării licitaţiei, este nulă.
Ulterior, prima acţiune a fost modificată, în sensul că s-a cerut să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3683 din 24 iulie 1997, încheiat între SC A.E. SRL (în prezent, SC R.T.G.M. SRL) în calitate de vânzător şi SC A.I. SRL (în prezent, SC A.E. SRL ) în calitate de cumpărător.
Prin sentinţa nr. 403 din 23 ianuarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins, ca nefondate, acţiunile conexe, formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C.L.M.B., SC R.T.G.M. SRL, Primăria Municipiului Bucureşti (introdusă în cauză în condiţiile art. 132 C. proc. civ.) şi SC A.E. SRL Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, a reţinut că obiectivul ce formează obiect al litigiului dintre părţi era o investiţie în curs de realizare, astfel că reclamanta nu a dovedit un titlu de proprietate asupra acestuia, pe de o parte.
Pe de altă parte, convenţia încheiată în anul 1989, pentru realizarea investiţiei, nu poate fi invocată drept temei pentru a susţine contrariul, deoarece un astfel de act juridic nu poate produce decât efectele juridice permise de legea sub imperiul căreia s-au încheiat şi care priveau alte tipuri de raporturi juridice, specifice fostei economii socialiste.
Totodată, probele au demonstrat că, la data la care s-a organizat licitaţia cu privire la care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a actelor ce au consfinţit-o şi contractele de vânzare-cumpărare subsecvente, reclamanta nu avea un drept legal dobândit cu privire la bunul ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare.
Mai mult, aceasta reprezintă o investiţie neterminată, care a fost vândută la licitaţie la stadiul fizic din 30 septembrie 1993, în condiţiile unor reglementări speciale în vigoare la acea dată.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 963 din 5 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1200/2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că hotărârile (atât Decizia, cât şi sentinţa) au fost pronunţate cu încălcarea legii – HG nr. 246 din 7 iunie 1993 - prin care spaţiul comercial în litigiu fusese trecut în proprietatea UCECOM, Hotărâre de Guvern care a abrogat dispoziţiile art. 2 dintr-o altă HG nr. 1061/1990, care trecuse iniţial spaţiul în proprietatea D.G.D.A.L., ca regie de specialitate a Primăriei Bucureşti.
Că, prin acte de corespondenţă cu C.L.M.B., depuse la dosarul cauzei, a dovedit că şi-a manifestat dorinţa de a continua investiţia.
Că în mod greşit au apreciat cele două instanţe că sentinţa nr. 61/1994, pronunţată în contencios administrativ de Curtea de Apel Bucureşti, prin care au fost invocate pentru nelegalitate dispoziţiile art. 2 din HG nr. 1061/1990, nu este opozabilă intimatelor din prezenta cauză.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Este de netăgăduit concluzia reţinută atât la fond, cât şi în apel că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi titulara unui drept de proprietate asupra spaţiului în litigiu, ci doar titulara unei investiţii începută în anul 1989, în condiţiile reglementărilor specifice respectivei perioade, investiţie neterminată la data vânzării ei prin licitaţie (28 octombrie 1993).
Nu este întemeiată nici susţinerea că la baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3/1993 ar fi stat o hotărâre nulă a C.L.M.B. (nr. 25 din 18 martie 1993, completată, fără a se afecta situaţia juridică a spaţiului în litigiu, la 25 noiembrie 1993, deoarece licitaţia s-a desfăşurat şi a fost organizată în baza Legii nr. 85 din 22 iulie 1992 (art. 3) respectiv, HG nr. 658/1992, care permiteau vânzarea la licitaţie publică a spaţiilor cu altă destinaţie, aflate la parterul blocurilor de locuit, în curs de executare.
De asemenea, corect au reţinut instanţele că sentinţa de anulare a Hotărârii nr. 25/1992 a C.L.M.B., respectiv, Decizia nr. 61 din 7 februarie 1994, nu pot fi invocate în susţinerea dreptului său asupra spaţiilor şi, corelativ, în susţinerea temeiniciei acţiunii sale în constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare, deoarece acestea nu privesc pe cumpărătorii care au dobândit posesia în condiţiile unei licitaţii publice, organizate de C.L.M.B., proprietara spaţiilor, iar Decizia nr. 61/1994 este ulterioară licitaţiei.
Toate aceste considerente sunt, însă, subsecvente celui mai puternic argument în susţinerea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor, de vreme ce reclamanta nu a dovedit că ar fi titulara unui drept de proprietate.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.B. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 963 din 5 iunie 2991 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 444/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4444/2003. Comercial → |
|---|
