ICCJ. Decizia nr. 4449/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4449/2003
Dosar nr. 616/2002
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3244 din 25 aprilie 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea precizată a reclamantei S.I.F. M. şi a obligat pârâta S.C. T.N. să-i plătească 766.340.150 lei cu titlu de dividende pe anii 1996-1998; 604.241.960 lei reprezentând daune şi 46.650.649 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut în baza înscrisurilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei că reclamanta are calitatea de acţionară a pârâtei cu 20,85% din capitalul social şi potrivit art. 67 din Legea nr. 31/1990 are dreptul la dividendele aprobate în AGA.
Totodată reclamanta este îndreptăţită şi la daune sub forma dobânzilor în temeiul art. 43 C. com.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia nr. 1506 din 28 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a comercială, în dosarul nr. 1531/2001 după ce în prealabil a respins ca neîntemeiată excepţia prescrierii dreptului la acţiune al reclamantei invocată de către pârâta apelantă S.C. T.N. SA.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs apelanta reclamantă criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei privind prescrierea dreptului la acţiune al reclamantei în ce priveşte dividendele pe anul 1996.
Astfel, susţine recurenta prin motivele sale de recurs că plata dividendelor pentru anul 1996 (ce formează obiectul prezentei cauze) a fost aprobată în AGA din luna aprilie 1997 şi că prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit plata acestora în cel mult 2 luni de la data aprobării – deci finele lunii iunie 1999.
Având în vedere că reclamanta a formulat acţiunea la Tribunalul Bucureşti, în prezenta cauză la 20 decembrie 2000 instanţele trebuiau să respingă ca prescrisă acţiunea.
Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Este adevărat că plata dividendelor cuvenite reclamantei pentru anul 1996 a fost stabilită prin Hotărârea AGA din aprilie 1997 numai că termenul limită de plată a acestora este 31 decembrie 1997, aşa cum susţine însăşi pârâta recurentă.
Astfel prin cererea de apel aflată la dosarul 1531/2001, la fila 2 a cererii pct. II.2 după ce recunoaşte că are de plată pentru anul 1996 suma de 523.865.100 lei afirmă că aceasta este prescrisă. Numai că la aliniatul imediat următor recurenta apelantă afirmă clar că termenul de plată limită al dividendelor pentru anul 1996 era 31 decembrie 1997. Luând drept data la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani data de 1 ianuarie (corect) ajunge la concluzia greşită că acesta s-ar împlini la 1 ianuarie 2000. Ori greşeala este evidentă, termenul împlinindu-se la 1 ianuarie 2001. Pornind de la acel calcul drept premisă falsă trage şi concluzia falsă că acţiunea introdusă la 20 decembrie 2000 ar fi prescrisă.
Faţă de toate aceste considerente, soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică, criticile sunt neîntemeiate iar Curtea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. T.N. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1506 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4448/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 445/2003. Comercial → |
|---|
